Nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate să se oprească. Și, la fel ca multe alte domenii din economie, ar cam avea nevoie de o mână întinsă din partea statului. Stat care, din grabă, neștiință sau lipsă de bani, o cam trece cu vederea, ba chiar, din grabă, uneori o și încurcă.
Mă uit la declarațiile celor trei care gestionează la televizor criza sanitară. Și îl ascult pe ministrul de interne cum anunță că ”pe perioada stării de urgență se interzice și se suspendă exportul următoarelor produse: grâu, orz, ovăz, porumb, orez, făină de grâu, soia, floarea soarelui, ulei, zahăr, produse de brutărie, biscuiți, turte.
Suntem ocupați mai toată ziua cu lupta împotriva pandemiei și cei mai mulți stăm blocați în casă, privind temători la cifrele care se tot rostogolesc amenințător pe televizor. Ne tot spunem că o să treacă și ne gândim prea puțin la ce va fi de făcut după. În timpul ăsta, fermierii, mici sau mari, țăranii, medicii veterinari, agronomii, tractoriștii sau mecanicii, nu au vreme să își facă griji pentru că agricultura nu așteaptă.