Momentul în care președintele României, cealaltă ramură a puterii executive, s-a dus să salute manifestanții în drumul lor către Guvern rămâne unul dintre momentele insolite din istoria țării. Un episod care rivalizează cu participarea la marșul stângiștilor din 1920, când însuși ministrul de interne de atunci s-a pus în fruntea celor care se îndreptau către reședința Regelui de la Cotroceni. Pe măsură de ridicolă a fost și reacția celeilalte părți, strigând "Mineriadă!" când la sediul PSD au ajuns manifestanți care s-au limitat doar la scandări.
Suntem chemați să participăm la o schimbare pe care noi înșine nu știm cum ne-o dorim, dar pe care alții ne-o pregătesc de mai mult timp. Cică ar trebui să înlocuim o clasă politică eratică, păcătoasă, fără vocație pentru o misiune pe termen lung, însă nu cu oameni ridicați din prefacerile societății românești, din zbaterile de zi cu zi, personaje vii cu istorii personale zbuciumate și crez zidit din neajunsurile ultimului sfert de veac.