În România, în absența unei legislații adecvate, sistematizate și bine aplicate și a unei practici administrative pe măsură, dreptul urbanismului încearcă să cunoască adevărata sa dezvoltare mai ales prin intermediul jurisprudenței generate în cadrul contenciosului aferent care, la rându-i, se forțează, cu mai mult sau mai puțin succes, a-și marca specificul și îndeplini misiunea (creatoare) conferită.