Turcii votează duminică într-un dublu scrutin istoric - parlamentar și prezidențial - prin care intră în vigoare modificări ale Constituției ce transformă țara dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidențial și care fie va consolida acapararea președintelui Recep Tayyip Erdogan asupra celor 81 de milioane de locuitori, fie îi va limita ambițiile politice, relatează The Associated Press, care prezintă punctele esențiale ale acestor alegeri anticipate.
Scrutinul are loc cu 16 luni înainte de termen, într-un îndelungat regim de stare de urgență și pe fondul unor semne ale unei economii în declin, scrie News.ro.
ALEGĂTORII
Peste 59 de milioane de cetățeni turci - inclusiv trei milioane care trăiesc în străinătate - au drept de vot în scrutinele de la 24 iunie.
Cele aproximativ 181.000 de secții de votare din țară se deschid la ora 5.00 GMT (8.00, ora României) și se închid la ora 14.00 GMT (17.00, ora României).
Expatriați turci au votat deja, în 60 de țări din lume, până marți, însă ei pot să-și exprime opțiunea și duminică, în punctele de trecere ale frontierei, până la închiderea urnelor.
ALEGERILE PREZIDENȚIALE
Șase candidați se înfruntă pentru a obține următorul mandat prezidențial, de cinci ani.
Favorit este Erdogan, un fost primar al Istanbulului care a preluat frâiele țării în 2003, când a devenit premier, și în 2014, când a fost ales pentru prima oară președinte.
Pentru a deveni președinte duminică, un candidat trebuie să obțină 50% din voturile exprimate. În cazul în care nu se va întâmpla așa, turul doi va avea loc pe 8 iulie între primii doi clasați.
Principalul rival al lui Erdogan este Muharrem Ince, un fost profesor de fizică, dinamic, candidatul principalului partid de opoziție.
Un fost ministru de Interne, Meral Aksener, candidează, de asemenea, la cea mai înaltă funcție în stat.
Un avocat al drepturilor omului, prokurd, Selahattin Demirtas, și-a făcut campanie pe rețele de socializare din închisoare. Acuzat de ”terorism”, el se află în detenție preventivă din 2016.
Doi candidați extemiști - politicianul de extremă-stânga Dogu Perincek și islamistul Temel Karamollaoglu - sunt creditați în sondaje cu o susținere limitată.
REGIM PREZIDENȚIAL
Amendamentele aduse Constituției printr-un referendum contestat și cu un rezultat stâns, anul trecut, intră în vigoare odată cu aceste alegeri, iar Turcia se transformă dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidențial.
În urma desființării postului de prim-ministru, președintele preia puterea executivă și formează Guvernul, numește miniștrii, vicepreședinții și funcționarii de rang înalt, emite decrete, pregătește bugetul și decide politica în domeniul securității.
Președintele poate, de asemenea, să dizolve Parlamentul și să convoace alegeri anticipate, însă acest lucru scurtează și mandatul său.
În noul sistem, Parlamentul propune legi, poate aproba sau respinge bugetul propus de președinte și poate propune noi alegeri simultane.
Erdogan și susținătorii lui afirmă că acest regim prezidențial va face Turcia mai stabilă, desființând un ”sistem bicefal”.
Însă unii critici avertizează că acest lucru va conduce la ”domnia unui singur om” - dictatură/totalitarism -, dacă Erdogan și Partidul său al Justiției și Dezvoltării (AKP, islamo-conservator) obțin victoria atât în alegerile prezidențiale, cât și în cele parlamentare.
Deținerea majorității în Parlament este, așadar esențială.
Opoziția a promis o revenire la sistemul parlamentar și la o separare puternică a puterilor în stat.
ALEGERILE PARLAMENTARE
Turcii aleg duminică și 600 de parlamentari, din opt partide sau candidați independenți, într-un mandat de cinci ani.
Organizarea de alegeri prezidențiale și parlamentare în mod simultan și suplimentarea cu 50 a numărului de mandate în Legislativ fac parte din schimbările introduse prin referendumul de anul trecut.
Altă noutate în acest scurtin este modificarea legislației electorale, prin care partidele pot forma alianțe. Astfel, partide mici se pot alia și ocoli pragul de zece procente din voturile exprimate, de care are nevoie o formațiune pentru a intra în Parlament.
Cinci dintre partide candidează atât separat, cât și în cadrul a doua alianțe adversare.
AKP-ul lui Erdogan și Partidul Acțiunii Naționaliste (MHP) fac parte din ”Alianța Poporului”, susținută de micul Partid al Marii Unități (BBP, extremă-dreapta).
Din ”Alianța Națiunii” fac parte Partidul Republican al Poporului (CHP, laic), proaspărtul Partid Bun (IYI, naționalist, liberal, conservator, laic) și micul Partid al Fericirii (SP, islamist). Această alianță este susținută în alegerile parlamentare de către micul Partid Democrat (DP, centru dreapta), care nu candidează și separat.
Partidul Democratic al Popoarelor (HDP, prokurd) nu a fost primit în alianța opoziției și va fi nevoit să treacă singur pragul de acces în parlament.
CAMPANIA
Convocarea alegerilor anticipate de către Erdogan a luat țara prin surprindere și a determinat opoziția să intre în competiție rapid.
Un maestru al campaniilor, Erdogan și-a mobilizat deja baza de mai multe luni, prin evenimente de stat și de partid, promovându-și proiecte realizate și atacându-și adversarii.
Televiziunile au transmis în direct fiecare discurs al lui Erdogan, care și-a sporit acapararea asupra presei.
Transmisiunile de campanie ale lui Ince au fost întrerupte, uneori, în vederea difuzării discursurilor lui Erdogan. Aksener a fost difuzată rareori, iar Demirtas este încarcerat. Ei au mizat pe rețele de socializare pentru a ajunge la alegători.
Cu toate acestea, candidații și partidele opoziției se confruntă, spre deosebire de alegeri recente, cu provocări serioase, iar alegătorii au acum opțiuni diverse.
MOTIVE DE CONTROVERSĂ
Buletinele de vot în alegerile parlamentare, pe care partidele figurează atât în alianțe, cât și separat, ar putea să provoace confuzie. În pofida faptului că autoritățile electorale au publicat exemplare de buletine de vot și au arătat cum se votează cu o alianță sau cu un partid, alegători rămân neinformați.
Modificările legilor electorale au provocat temeri cu privire la eventuale fraude.
Astfel, funcționari publici conduc de-acum comisiile elctorale ale secțiilor de votare, iar forțele de securitate pot fi chemate în secții.
De asemenea, evocând motive de securitate, autoritățile au mutat mii de secții de votare din provinciile din estul și sud-estul țării, cu populație predominant kurdă.
Acest lucru afectează 144.000 de alegători, pe care-i obligă să călătorească mai mult pentru a vota, iar unii sunt nevoiți să treacă prin puncte de control militare.
Buletinele de vot cu filigran, dar fără ștampila de control a comisiei electorale din secție vor fi considerate valide - o situație care a condus la acuzații de fraudă în referendumul de anul trecut.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) monitorizează alegerile prin 350 de observatori.
Alegerile se desfășiară în cadrul stării de urgență instituite după sângeroasa tentativă de lovitură de stat din 2016, iar libertarea de întrunire și libertatea presei au fost restrânse.
