Dacă Statele Unite ar cumpăra Groenlanda, cum ar fi stabilit prețul? Pentru companii și alte active, există metode de evaluare. Dar pentru o întreagă economie, ar fi mai complicat, și nu doar din motive financiare. Ar trebui să se țină seama și de considerente politice. Deci, este suveranitatea de neprețuit în lumea modernă? se întreabă Susan Stone și Jonathan Boymal, profesori universitari de economie în Australia, într-un articol găzduit de site-ul The Conversation.
În ultimele săptămâni, președintele ales al SUA, Donald Trump, și-a exprimat în mod repetat dorința ca Statele Unite să preia „proprietatea și controlul” asupra Groenlandei - un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei. Trump a lansat pentru prima dată ideea achiziționării Groenlandei de către Statele Unite în 2019. La momentul respectiv, el a subliniat, pe bună dreptate, că nu era primul președinte american care prezenta o astfel de propunere, scrie News.ro.
În zilele noastre, însă, vânzarea de teritorii între țări este rară. Rămâne de văzut dacă, odată ajuns Trump la Casa Albă, o tranzacție de acest tip se va mai întâmpla. Dar dacă s-ar întâmpla, întrebarea care se pune este cum s-ar decide ce este de plătit pentru un întreg stat, un teritoriu sau o națiune?
IDEEA NU ESTE NOUĂ
Statele Unite au fost foarte interesate de poziția strategică a Groenlandei încă din primele zile ale Războiului Rece. În 1946, președintele de atunci Harry Truman s-a oferit să cumpere teritoriul danez pentru 100 de milioane de dolari în aur. Se spune că danezii au avut la acea ofertă cam aceeași reacție ca în 2019 și din nou în 2025: „Nu, mulțumesc”.
Astăzi, cumpărarea unui teritoriu de către o națiune suverană de la alta poate părea o idee ciudată, dar nu trebuie uitat că acest lucru s-a întâmplat de multe ori în trecut. La începutul secolului al XIX-lea, de exemplu, Statele Unite au cumpărat teritorii vaste în timpul expansiunii lor spre vest. Printre acestea s-a numărat „Achiziția Louisiana” de la Franța în 1803 pentru 15 milioane de dolari americani, echivalentul a 416 milioane de dolari americani la valoarea din 2024.
Cam o jumătate de secol mai târziu, după Războiul Mexicano-American, Statele Unite au plătit Mexicului pentru porțiuni mari de teritoriu. De asemenea, SUA au cumpărat Alaska de la Rusia în 1867, pentru 7,2 milioane USD (peste 150 de milioane USD în prezent).
În 1917, Statele Unite au achiziționat Insulele Virgine Americane de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în monede de aur - peste 600 de milioane de dolari în prezent.
Iar Statele Unite nu au fost singura țară care a recurs la această procedură. Alte țări, precum Japonia, Pakistan, Rusia, Germania și Arabia Saudită, au cumpărat teritorii și și-au extins jurisdicția asupra locuitorilor acestora pentru a deține teritorii, pentru a obține acces la căi navigabile importante sau pur și simplu pentru a controla zone tampon geografice.
CÂT VALOREAZĂ O ȚARĂ?
Evaluarea unei țări (sau a unui teritoriu autonom precum Groenlanda) nu este un lucru ușor. Spre deosebire de companii sau de active financiare, țările sunt alcătuite dintr-un amestec de elemente tangibile și intangibile care sunt greu de supus unei simple măsurători economice.
Un punct de plecare logic este produsul intern brut (PIB). Pe scurt, PIB-ul reprezintă valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă (de obicei un an). Dar reflectă cu adevărat adevărata „valoare” a unei economii?
Atunci când cumpărăm ceva, beneficiile care decurg din acest lucru durează - sperăm noi - în viitor. Prin urmare, stabilirea unui preț de achiziție pe baza valorii produse într-o anumită perioadă poate să nu reflecte în mod adecvat valoarea obiectului respectiv (în acest caz, o întreagă economie) pentru cumpărător. Trebuie luată în considerare capacitatea de a continua să genereze valoare în viitor.
Resursele productive ale Groenlandei includ nu numai afacerile, conducerile și lucrătorii existenți folosiți pentru a genera PIB-ul actual (estimat la 3,236 miliarde de dolari în 2021), ci și capacitatea sa (dificil de măsurat) de a-și schimba și îmbunătăți PIB-ul viitor. Aceasta va depinde în special de productivitatea preconizată a acestor resurse în viitor.
Există și alte atribute ale valorii care nu sunt luate în considerare în PIB. Acestea includ, de exemplu, calitatea capitalului (uman și infrastructură), calitatea vieții, resursele naturale și poziția strategică.
RESURSE NEEXPLOATATE
Din perspectiva pieței, dincolo de ceea ce există deja, resursele încă neexploatate ale Groenlandei sunt cele care o fac atât de valoroasă.
Groenlanda extrage cărbune de zeci de ani și are rezerve semnificative confirmate.
S-a demonstrat că subsolul său conține pământuri rare, metale prețioase, grafit și uraniu, precum și aur, argint, cupru, plumb, zinc și marmură.
În cele din urmă, există un potențial major de exploatare petrolieră în largul apelor Groenlandei.
Nimic din acest potențial nu este reflectat în PIB-ul actual al Groenlandei.
ACTIVE MAI UȘOR DE EVALUAT
Este mult mai ușor să pui un preț pe un activ național major, cum ar fi Canalul Panama (pe care Trump dorește, de asemenea, să îl aducă sub controlul SUA).
Teoria prețurilor activelor, care datează din secolul al XVIII-lea, este o parte fundamentală a disciplinei financiare. Deși „modelul de stabilire a prețului activelor” a evoluat de-a lungul timpului, acesta presupune, în esență, estimarea fluxurilor viitoare de venituri nete ale unui activ, pe baza câtorva date. În cazul Canalului Panama, aceasta ar implica estimarea venitului net viitor care ar putea fi generat, pe baza unor factori precum redevențele asociate utilizării sale și nivelul de trafic preconizat. Costurile preconizate pentru întreținerea echipamentelor și orice daune estimate trebuie apoi scăzute. Pentru a determina prețul, trebuie estimată, de asemenea, probabilitatea de a realiza efectiv acest venit net.
În cele din urmă, valoarea sau „prețul” unui astfel de activ se determină de obicei prin calcularea valorii actuale a tuturor acestor fluxuri viitoare de venituri (nete).
DE CE VÂNZAREA DE TERENURI ESTE RARĂ ÎN TIMPURILE MODERNE
Declinul vânzărilor de terItorii este legat de o serie de factori. Din punct de vedere istoric, de vânzările de teritorii au beneficiat adesea mai degrabă elitele conducătoare decât cetățenii obișnuiți.
În democrațiile moderne, este aproape imposibil să se vândă teritorii dacă cetățenii locali se opun. Democrațiile funcționează pe principiul că bunurile naționale ar trebui să servească poporului, nu vistieriei guvernamentale. În prezent, vânzarea de teritorii ar necesita demonstrarea unor beneficii clare și tangibile pentru populație, o sarcină dificilă în practică.
PUTEREA LEGĂTURILOR ISTORICE
Naționalismul joacă, de asemenea, un rol important. Teritoriile sunt profund legate de identitatea națională, iar vânzarea lor este adesea percepută ca o trădare. Guvernele, în calitate de gardieni ai mândriei naționale, sunt reticente în a accepta oferte, oricât de tentante.
La aceasta se adaugă o normă internațională puternică împotriva schimbării frontierelor, născută din teama că o ajustare teritorială ar putea declanșa o cascadă de revendicări și conflicte în alte părți. În lumea de astăzi, cumpărarea unei țări sau a unuia dintre teritoriile sale nu este poate mai mult decât un experiment de gândire. Națiunile sunt entități politice, culturale și istorice care rezistă comercializării.
În concluzie, teoretic, Groenlanda poate avea un preț, dar adevărata întrebare este dacă o astfel de tranzacție ar putea fi vreodată aliniată la valorile și realitățile moderne.
