O companie din România trebuie să plătească unui angajat aproape 9.000 de euro, sub formă de despăgubiri, cu argumentul că acesta ar fi ajuns la burnout din vina firmei. Decizia poate fi contestată de angajator.
E prima dată în România când o firmă este condamnată, în instanță, pentru epuizarea profesională a unui angajat, conform clujust.
Compania în cauză, Betfair Romania Development,, implicată în dezvoltarea de aplicații digitale din industria pariurilor sportive, are la Cluj peste 2.000 de angajați.
A fost obligată acum să despăgubească o fostă angajată din departamentul HR cu 7.500 de euro plus cheltuieli medicale de aproape 6.700 de lei, relatează sursa citată.
Ce s-a întâmplat
Fosta angajată a susținut că s-a trezit îngropată într-un volum excesiv de muncă, fără sprijin, fără posibilitatea de a delega sarcini, fără o limită clară a responsabilităților, dar cu un stres permanent, ore suplimentare frecvente, sarcini suplimentare imposibil de refuzat și cu o presiune constantă a termenelor.
Din cauza stresului acumulat, angajata spune că a ajuns internată în spital cu tulburări grave de sănătate, inclusiv insomnie, atacuri de panică și depresie profundă, diagnosticate ulterior ca sindrom burnout.
Betfair a transmis la rândul său că nu a fost anunțată oficial și că angajata avea resurse interne la dispoziție, mai arată sursa citată.
Angajatorul a respins acuzațiile, argumentând că fostul angajat nu a semnalat oficial problemele de sănătate pe durata contractului de muncă. De asemenea, compania a susținut că reclamanta a avut acces la resurse interne și că atribuțiile sale au fost conforme cu fișa postului.
În apărarea sa, angajatorul a invocat faptul că nu există o legătură directă între activitatea profesională și afecțiunea medicală a reclamantei, subliniind că aceasta nu a formulat sesizări oficiale pe parcursul desfășurării contractului.
Tribunalul a reținut răspunderea angajatorului
În urma analizării probelor, instanța a constatat că angajatorul nu a luat măsuri suficiente pentru a preveni epuizarea profesională a reclamantei și că volumul de muncă la care aceasta a fost expusă a contribuit la deteriorarea stării sale de sănătate.
Instanța a reținut mai multe motive care au justificat acordarea despăgubirilor morale:
•Volumul excesiv de muncă și nivelurile ridicate de presiune a timpului, ceea ce a dus la o planificare defectuoasă a sarcinilor. „Dificultate în planificarea muncii, volumul mare de sarcini, toate erau considerate prioritare, fără intervenția unui management clar” .
•Imposibilitatea de a delega sarcini, din cauza lipsei de personal suficient în departamentul de recrutare .
•Orele suplimentare frecvente, impuse de ritmul alert de muncă, fără o normare clară a activității .
•Lipsa clarității în alocarea rolurilor și a responsabilităților: reclamantei i-au fost atribuite sarcini suplimentare fără actualizarea fișei postului, ceea ce a generat confuzie și efort suplimentar.
•Presiunea constantă a termenelor și ritmului de lucru accelerat, într-un mediu în care „totul era urgent, toți erau importanți, iar pauzele erau practic inexistente” .
•Impactul grav asupra sănătății, confirmat prin documente medicale, inclusiv necesitatea tratamentului psihiatric și spitalizării .
•Efectele pe termen lung asupra vieții reclamantei, inclusiv deteriorarea relațiilor personale și dificultăți în găsirea unui nou loc de muncă .
Pe baza acestor aspecte, judecătorii au decis că există o legătură de cauzalitate între condițiile de muncă și problemele de sănătate ale fostei angajate, motiv pentru care au obligat compania la plata unei despăgubiri morale de 7.500 de euro.
Despăgubiri materiale acordate
Pe lângă daunele morale, tribunalul a obligat compania să achite reclamantei suma de 6.691,2 lei, reprezentând cheltuieli medicale dovedite prin documente oficiale. Instanța a constatat că reclamanta a fost nevoită să suporte costurile spitalizării și ale tratamentului necesar pentru recuperare, în urma impactului psihologic sever cauzat de condițiile de muncă.
În motivarea acordării despăgubirilor materiale, instanța a reținut că există o legătură directă între cheltuielile medicale și afecțiunile reclamantei, cauzate de mediul de lucru stresant. Documentele medicale prezentate în instanță au demonstrat necesitatea tratamentelor psihoterapeutice și psihiatrice, iar costurile suportate de reclamantă au fost considerate un prejudiciu material pentru care angajatorul este responsabil
”Din întreaga stare de fapt, astfel cum aceasta s-a creionat din administrarea probelor, reiese specificul apariției, evoluției și instalării stării de epuizare profesională, burnout, prejudicul material și moral suferit de reclamantă aflându-se în raport de cauzalitate cu modul culpabil și defectuos în care pârâta (Betfair – n.rd) a organizat activitatea, a ignorat suprasolicitarea salariatului, ignorând tacit starea de fapt, aceasta convenindu-i (resurse mai puține folosite pentru posturi conexe obiectului principal de activitate).
Pârâta a profitat cu vinovăție de intersul sporit al reclamantei în îndeplinirea cât mai bine a sarcinilor de serviciu, menținând împovărarea cu un număr de roluri excesiv, a permis prin salariați direct interesați în soluționarea rolurilor deschise, presiunea ridicată asupra reclamantei și a luat măsuri doar aparente, formale în sprijinul acesteia, înrăutățirea stării de sănătate fiind tratată cu dezinteres.”, se arată în motivarea sentinței Tribunalului Cluj, citată de clujust.
Precedent important pentru drepturile angajaților
Hotărârea reprezintă un pas semnificativ în recunoașterea riscurilor asociate suprasolicitării profesionale și sindromului burnout.
Specialiștii în dreptul muncii consideră că acest caz ar putea încuraja și alți angajați să își revendice drepturile în situații similare.
