Imediat după Revoluție, satele se depopulau în ritm alert, mulți tineri preferând viața de oraș. În trei decenii, lucrurile s-au schimbat radical. Trendul actual este ca orășenii să migreze către așezările rurale.
Nu este o chestiune inventată în România, ci mai degrabă importată din Vest, unde s-a patentat expresia “timpul costă bani”, spun experții. Aerul curat, liniștea și prețurile mici, în condiții de libertate de deplasare ,duc acum la noi recorduri ale numărului de români care părăsesc orașul pentru sat. Ori că ajung mai repede la serviciu, ori că job-ul nu le solicită prezența fizică, un câștig de oraș se potrivește de minune cu un cost redus al vieții, iar calitatea ei e principalul motiv al acestei tendințe.
Este cazul unul cuplu de tineri, care povestesc pentru Profit.ro cum au plecat în pandemie la țară pentru o lună și nu s-au mai întors în oraș.
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
20 noiembrie - Eveniment News.ro Orașul meu
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Un număr record de români s-au mutat anul trecut din urban în rural, soldul dintre cele două medii de domiciliu fiind de 62.700 de persoane în favoarea ruralului.
Cifrele arată o schimbare semnificativă în preferințele românilor pentru viața la țară de la începutul anilor ‘90 până în prezent. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în 1991, după estomparea efectelor Revoluției, soldul mutării domiciliului între sat și oraș era puternic negativ (-105.789 persoane), în defavoarea satului. În 1990 fusese de jumătate de milion de oameni.
Dar din anii 2000, lucrurile au început să se schimbe. În 2010, de exemplu, soldul acesta a devenit pozitiv, iar numărul celor care se mutau în rural creștea constant.
Un salt important s-a produs în perioada pandemiei. Atunci, valorile pentru mutările în rural au crescut, în special în 2020, când soldul total a ajuns la 38.700 de la numai 19.000 cu un an înainte.
Cifra sugerează că măsurile de distanțare socială și alte schimbări au favorizat mutările către rural. Dar creșterea a continuat și după pandemie, sugerând o preferință în creștere pentru viața rurală, posibil datorată îmbunătățirii condițiilor de muncă la distanță și preferinței crescânde pentru un stil de viață mai liniștit. În 2021 și 2022, valorile au crescut constant, culminând cu recordul de anul trecut.
“Nu avem o cercetare calitativă formală. Dar, din ce am observat informal, România replică în ultimii ani un comportament similar din Occident, de-acolo de unde vine “timpul costă bani”. Pe măsură ce România se apropie de piața societăților dezvoltate, vedem tot mai des această tendință și la noi.
Zonele periurbane oferă mai multă libertate de mișcare decât cele centrale. De exemplu, traversarea Bucureștiului este foarte dificilă dimineața, când toată lumea se îndreaptă către oraș sau seara, când toți merg spre case.
Sunt foarte multe firme mari care și-au pus sediile deja la marginea orașelor pentru a permite accesul mai ușor la ele, fără să fie nevoie să traversezi întregul oraș. Din ruralul apropiat, poți ajunge foarte repede la ele cu mașina.
Totodată, trebuie avut în vedere că prețurile din zonele periurbane sunt mai accesibile. De la prețul casei, la costurile de întreținere, sau taxe, toate sunt mai mici. Așadar, există și beneficii economice palpabile, pe lângă care vine și sentimentul de libertate oferit de spațiul rural. Una e să stai în casa ta, pe pământ, alta e într-un bloc.
Încă un motiv foarte important în ultima perioadă este faptul că zonele din afara marilor orașe au o calitate a aerului mult mai bună. Calitatea vieții, în general, este mai bună în rural.
După măsurile de distanțare socială impuse de stat în timpul pandemiei, munca a devenit mai flexibilă. Anumite activități pot fi realizate de acasă, fără a mai fi necesară prezența în birourile centrale.
Acest lucru crește eficiența și îi permite personalului să aibă mai multe opțiuni. Într-adevăr, tendințele de pe piața muncii au început să reflecte tot mai mult ce vedem în țările din vestul Europei.”, a explicat pentru Profit.ro, Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al INS.
Cifrele strânse de INS nu sunt contaminate de migrația externă, ținută separat de metodologie. Soldul la care facem referire este diferența algebrică dintre numărul persoanelor sosite prin schimbarea domiciliului (în actul de identitate) și numărul persoanelor plecate prin schimbarea domiciliului.
Nu sunt incluse schimbările de domiciliu în cadrul aceleiași localități, de pe o strada pe alta, sau dintr-un sat în altul, în cadrul aceleiași comune.
Viața la țară atrage cel mai activ sector al populației
Din totalul populației care se mută în rural, categoria de vârstă cea mai activă economic, aleasă de noi în intervalul 30-59 de ani (pentru a elimina mutările pentru studii sau la pensie) este majoritară în această schimbare.
Segmentul de vârstă 30-59 de ani are un sold negativ în 1991 (-20.005), dar urmează o creștere semnificativă după 2010, reflectând probabil o schimbare în preferințele demografice. Acest grup devine tot mai consistent în mutarea spre rural, atingând valori pozitive din 2010 și ajungând la 35.467 persoane în 2023.
Acest segment reprezintă o proporție tot mai mare din totalul celor care se mută în rural, indicând cu o probabilitate mare că această grupă demografică se simte mai atrasă de viața rurală decât alte segmente.
Poveste despre “cum e?”: Am plecat la țară, în pandemie, pentru o lună și nu ne-am mai întors
Redăm povestea Dorei Constantinovici, tânără care, alături de partenerul ei, a părăsit Bucureștiul pentru o viață “ca în tabără”. Trăiesc sănătos și liniștit, de ani, într-o casă, la țară, și au venituri de nivelul celor din Capitală.
“În timpul pandemiei, ne-am mutat să scăpăm de izolarea între patru pereți într-un București isteric și să stăm izolați în curte. Am zis că stăm o lună. După o lună am fost să ne mai luăm haine și cărți de acasă și am zis că stăm și peste vară, deși nu mai era lockdown. Apoi a venit toamna și am tot rămas.
Cred că în prima fază ne-a entuziasmat faptul că aveam curte. Faptul că ieșeam din casă direct în parc, așa ni se părea. Ia uite lalele. Ia uite cum a înflorit mărul. Wow, ne-a chemat vecinul să culegem vișine și cireșe. Chestii din astea mărunte la care nu mai avusesem acces de ani.
Poate e important și faptul că oricum nu prea mai ieșeam în oraș, nici înainte de pandemie. Adică nu ne-ar fi lipsit ideea de a putea ieși la orice oră. Evident, hotărâtor a fost și faptul că am reușit în primul an să ne descurcăm cu joburi de la distanță”, ne povestește Dora, care în prezent lucrează, remote, la un site al unei televiziuni din București.
În cazul de față, joburile s-au înmulțit. Partenerul Dorei, Costi, care de asemenea lucra de la distanță, a început să predea la școala din sat și “ne-am atașat și de comunitate”, spune Dora.
“Mai avem în grijă și animalele nedorite de prin sat, care au acum domiciliul la noi. În cazul meu mai e și senzația asta pe care o am permanent chiar și când lucrez în curte (cine crede că e ușor traiul la casă greșește foarte mult) - că de fapt sunt într-un fel de vacanță.
Adică nu obosesc chiar dacă fac mișcare mereu. Sau chiar dacă obosesc, e o oboseală plăcută. Ca în tabără, cumva”, completează ea tabloul de activități.
Costuri ca la țară cu salariu de oraș
Ei s-au mutat într-o casă din familie deja construită și gata de locuit, cu mici îmbunătățiri. Dar ce costuri au văzut în rest?
“Avem venituri de oraș, e drept, dar fără să ne fie subvenționată căldura, ca în București, unde eram racordați la sistemul de încălzire central. La țară, fiecare se descurcă pe cont propriu - și spun asta pentru că, pentru multe gospodării, este un efort financiar foarte mare să încălzească o casă în întregime pe timpul iernii, lemnele s-au scumpit, iar acces la gaz nu este peste tot.
În cazul nostru am învățat deja când trebuie să cumperi peleții pentru iarnă ca să nu-i iei la suprapreț. În prima iarnă, după pandemie, prețurile au fost uriașe.
Cheltuieli sunt cu întreținerea plus reparațiile din casă și din curte, garduri, trotuare, amenajări diverse și plantat una-alta (de multe ori în gol din cauza secetei). Mâncarea o luăm tot din supermarket, în Focșani nu e mai ieftin decât în București”, explică ea costurile.
Oamenii sunt la fel peste tot
Întrebată despre relația cu sătenii, Dora spune: oamenii de aici sunt la fel ca în București, unii îți pot deveni prieteni, cu alții comunici strictul necesar, iar pe alți câțiva mai bine-i ocolești. Cu unii ne întâlnim în weekend, alții încă se întreabă ce căutăm aici.
Am nimerit într-o comunitate mai prietenoasă, cu majoritatea suntem în relații bune. Cei mai deschiși mi se par cei din generația 60 plus, foarte conectați la tot ce se întâmplă în țară și în lume.
S-ar muta înapoi?
“Nu știu dacă ne-am muta înapoi în București, deocamdată ne simțim bine aici și nu ne-am pus problema să ne întoarcem sau să ne mutăm în altă parte. Îmi place mai mult Bucureștiul de când am o relație cu el de la distanță”, conchide Dora.
