Viața debitorului român care își declară insolvența

Viața debitorului român care își declară insolvența
scris 9 sep 2015

Ai rate la bănci pe care nu le mai poți plăti? Te caută Fiscul acasă pentru taxele neplătite? Ai conturile poprite și te paște executarea silită a locuinței? Ți-ai pierdut locul de muncă, ți-a scăzut salariul sau te-ai îmbolnăvit și ai intrat într-o spirală a datoriilor din care nu mai poți să ieși? S-ar putea să faci obiectul noii legi privind insolvența persoanelor fizice, tu și alte câteva sute de mii de români. Acest lucru înseamnă că există șanse să scapi de o parte din datorii, dar viața nu o să fie deloc plăcută, cel puțin o vreme.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a pus în dezbatere normele pentru Legea insolvenței persoanelor fizice. Aflăm care sunt condițiile pentru traiul rezonabil al debitorului și cât vor încasa administratorii și lichidatorii din procedura insolvenței.

Urmărește-ne și pe Google News

Ce înseamnă să fii insolvent?

Dacă n-ai bani de concediu pentru că plătești prea mult în fiecare lună la bancă și pe utilități nu ești insolvent. Starea de insolvență este aceea în care n-ai bani să-ți plătești datoriile, pe măsură ce acestea ajung la scadență. De facto, ești insolvent dacă n-ai mai plătit datoriile de 90 de zile de la data scadenței, iar perioada coincide cu cea în care, de pildă, băncile declară scadența anticipată a creditelor și pornesc măsurile de executare silită. Potrivit datelor BNR, 717.000 de români aveau restanțe la bănci, în luna iulie. În contabilitatea băncii, un credit la care nu s-au mai achitat ratele de trei luni este înregistrat ca neperformant, iar banca trebuie să blocheze o sumă echivalentă din fondurile sale pentru a-l acoperi. 

Asta înseamnă că dacă pleci în concediu și nu mai plătești băncii trei rate poți să-ți declari insolvența? Teoretic nu.

Procedura, care intră în vigoare la 26 decembrie, presupune înaintarea unei cereri către o comisie locală de insolvență, formată din diverși funcționari de stat, care va decide dacă te califici la protecția acordată de lege. Această comisie se uită la ce-ai făcut cu veniturile și patrimoniul tău în ultimii trei ani. Dacă ai luat împrumuturi în ultimele șase luni în cuantum de peste un sfert din valoarea totală a datoriilor, atunci înseamnă că ai acționat cu intenție sau culpă gravă. La fel e și în cazurile în care ai făcut plăți preferențiale sau ai înstrăinat averea în ultimii trei ani, ori ai demisionat în ultimele șase luni. Partea bună este că aceste prezumții sunt relative și pot fi combătute prin probe.

Lucrurile sunt mai dificile dacă te-ai angajat la “cheltuieli voluptuare”, adică la risipirea banului pentru plăcerea proprie, deși știai sau ar fi trebuit să știi că ești în stare de insolvență. Un concediu în locul achitării ratelor ar putea intra la această categorie.

Cererea de insolvență nu se acceptă nici dacă ți-ai pierdut locul de muncă din vina ta în ultimii doi ani. Dacă nu cauți activ un alt loc de muncă, atunci nici legea nu te ajută.

Potrivit proiectului privind normele de aplicare a legii, trebuie să depui diligențe rezonabile pentru a te angaja. Asta înseamnă să te înregistrezi în evidențele agențiilor de ocupare a forței de muncă și să nu refuzi nejustificat un loc de muncă, ori să faci parte dintr-un program de calificare/recalificare profesională. La depunerea cererii sunt verificate ultimele 12 luni de activitate. Comisia ține cont și de capacitatea ta fizică și intelectuală, de pregătire, vârstă, sănătate, de situația materială, civilă și de condițiile economice la nivelul general și local când analizează cât de mult ți-ai dorit să muncești.

Un străin în viața ta

Condițiile pentru ca debitorul să fie declarat insolvent sunt destul de dure – mult mai restrictive decât în legislația americană sau în cea britanică - și legea pare să-i acopere doar pe cei care au fost loviți de soartă. Dacă ești printre aceștia, și comisia ți-a aprobat cererea, atunci vestea bună e că executările silite au fost suspendate și încă stai în casa luată pe credit. Acest lucru este deosebit de important pentru că datoriile nu mai cresc din pricina penalităților. Vestea proastă e că greul abia acum începe și s-ar putea să pierzi, oricum, casa.

Sunt două căi pe care poți încerca să ieși din spirala datoriilor. Prima este cea a rambursării datoriilor pe baza unui plan, iar cea de-a doua presupune lichidarea de active.

În ambele cazuri, trebuie ca la comisie să prezinți acte despre toată averea ta, despre toate veniturile și datoriile tale, iar creditorii sunt apoi notificați și se întocmește un tabel al creanțelor.

Din acest moment nu mai dispui de averea și veniturile tale, de acest lucru se va ocupa un administrator judiciar, numit aleatoriu de comisia locală de insolvență, printr-o aplicație informatică, potrivit draftul-ui privind normele de aplicare.

Administratorul propune și comisia aprobă partea din veniturile tale pe care o poți cheltui lunar și monitorizează plata obligațiilor financiare lunare. El întocmește rapoarte și propune măsurile pentru acoperirea creanțelor. Primește în schimbul muncii sale o remunerație fixă, stabilită la nivel local, între 100 și 300 de lei. Banii vin de la stat. Din banii tăi se achită, însă, eventualele vânzări de active. Administratorul primește până la 2,5% din valoarea fiecărui bun vândut. La un imobil cu o valoare de piață de 40.000 de euro, cota administratorului ajunge până la 1.000 de euro.

“Un trai rezonabil”

Dacă administratorul primește bani de la stat, debitorul insolvent poate cheltui din veniturile sale doar pentru a duce ceea ce se cheamă un trai rezonabil. Acest trai diferă de cel decent și încă nu este cuantificat în bani decât în limita inferioară, care nu poate fi mai mică decât cea a salariului minim.

Normele de aplicare propuse arată că aceste criterii se vor stabili anual, de către comisia de insolvență, și nu pentru fiecare caz în parte, cu particularitățile sale.

Comisia ar trebui să ia în seamă componența și structura familiei debitorului și cheltuielile care rezultă de aici, precum și costurile cu copiii aflați în întreținere, în funcție de stadiile de dezvoltare a acestora. Astfel, dacă ai un copil mic, ai dreptul la o sumă diferită față de cazul în care ai unul adolescent.

Comisia mai trebuie să ia în seamă și costurile cu locuința familiei, în funcție de cum se plasează aceasta față de exigențele minime. Mai trebuie să ia în seamă și cazurile de dizabilități fizice și mentale din familie, precum și alte situații speciale.

În cazul autoturismelor, legea spune că acestea trebuie vândute dacă valorează peste 5.000 de euro și nu sunt indispensabile muncii debitorului. Normele, în forma propusă de proiect, spun că mai trebuie judecat și dacă nu e mai ieftin să ajungi cu mașina la muncă decât cu alt mijloc de transport, în cazul în care ai acces la unul.

Planul pentru a-ți salva casa

Dacă ai încredere și venituri care să îți susțină demersul, atunci poți încerca să propui comisiei și creditorilor un plan de redresare. Cei din urmă sunt cei care decid dacă acesta este acceptabil sau nu. Dacă votează în proporție de 55% pentru sau dacă unul dintre creditorii cu garanții și cu o creanță de 30% din totalul datoriilor votează pentru, atunci planul se pune în aplicare, pe o perioadă de maximum cinci ani.

Planul poate fi negociat cu creditorii, prin așa-numitele ședințe de conciliere. Potrivit normelor, aceste ședințe sunt conduse de administratorul judiciar, care poate rechema părțile la discuții, dacă nu se ajunge la un acord din prima întâlnire. Dacă creditorii refuză să aprobe planul, doar instanța le mai poate impune asta, dacă e de acord cu argumentele debitorului.

În cazul planului de plată, tot ce trebuie să faci e să achiți sumele lunare și să nu mai iei alte împrumuturi. La sfârșitul perioadei, datoriile rămase neachitate pot fi descărcate de către instanță, adică se șterg.

Dacă nu respecți planul de rambursare, atunci activele tale pot fi lichidate.

Falit, fără șanse de recuperare

Dacă datoriile sunt atât de mari încât este imposibil a fi acoperite, atunci se sesizează instanța și se trece la lichidarea activelor. Practic, patrimoniul material care poate fi valorificat este scos la vânzare, inclusiv locuința debitorului. Durează câteva luni până instanța dispune lichidarea și perioada de valorificare este de până la patru ani.

Dacă locuiești într-un oraș unde piața este activă, atunci bunurile vor fi licitate mai rapid. După ce lichidatorul a vândut tot ce era de vândut, mai trebuie să faci plăți timp de un an, care să acopere cel puțin 50% din datoria totală, sau timp de trei ani, pentru 40% din datorie. Dacă în cinci ani n-ai reușit să achiți cotele de mai sus, atunci datoria va fi descărcată de instanță, dacă aceasta nu descoperă că ți-ai ascuns veniturile ori ai refuzat să plătești.

Administratorii și comisia

Administratorii și lichidatorii sunt aleși din rândul practicienilor în insolvență, a executorilor, avocaților și notarilor publici. Pentru a intra pe lista celor care pot administra procedura de insolvență a persoanelor fizice, ei trebuie să dea examen de admitere tip grilă, și să obțină note mai mari de șapte, potrivit normelor metodologice. Fiecare breaslă trebuie să organizeze examenele în termen de 60 de zile de la aprobarea hotărârii de guvern privind normele menționate.

Peste aceștia se află comisiile locale, formate din funcționari de la Ministerul Muncii, de la cel al Finanțelor și de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

viewscnt
Afla mai multe despre
insolventa persoane fizice
faliment personal
norme aplicare legea insolventei