Gigantul producător de mobilă IKEA a fost de acord să plătească 6 milioane de euro (6,5 milioane de dolari) către un fond guvernamental german care despăgubește victimele muncii forțate sub dictatura comunistă a Germaniei, într-o mișcare prin care activiștii speră să facă presiuni pe alte companii, pentru a-i urma exemplul, relatează CNN.
Prizonierii politici, precum și infractorii din Germania au fost forțați în perioada Războiului Rece să construiască mobilier pentru IKEA.
Dezvăluirile au apărut în articolele presei suedeze și germane în urmă cu mai bine de un deceniu, determinând compania să comandă o investigație independentă, scrie News.ro.
Prizonierii produceau mobilier pentru IKEA, un gigant global în industria mobilierului pentru casă, încă din anii 1970 și 1980, a constatat investigația efectuată de auditorii Ernst & Young.
Reprezentanții IKEA la acea vreme erau probabil conștienți de faptul că prizonierii politici erau folosiți pentru a suplimenta munca, se arată în raport.
Fosta Germanie de Est a fost ocupată de Uniunea Sovietică din 1949 până în 1990, care a instalat un stat comunist rigid cunoscut sub numele de Republica Democrată Germană sau RDG.
Zeci de mii de prizonieri săi au fost forțați să lucreze în fabrică, făcând-o o locație cheie pentru forța de muncă ieftină de care se înțelege că au beneficiat multe companii occidentale.
Mulți dintre deținuții politici ai RDG ar fi fost încarcerați pentru simpla ~crimă” de a se opune statului comunist cu partid unic.
Opoziția față de stat a fost înlăturată de temuta poliție secretă Stasi din Germania de Est, care a spionat aproape fiecare aspect al vieții de zi cu zi a oamenilor.
Într-o declarație din această săptămână, IKEA Germania a anunțat că va investi voluntar 6 milioane de euro pentru noul fond guvernamental înființat pentru a acorda despăgubiri victimelor dictaturii est-germane.
După zeci de ani de campanie a grupurilor de victime, guvernul de coaliție al Germaniei a propus în 2021 să înființeze fondul pentru dificultate.
Parlamentul german va vota înființarea acestuia în următoarele săptămâni, deși acest pas este văzut ca o simplă formalitate.
Comunicatul IKEA adaugă că plata este rezultatul discuțiilor de ani de zile între filiala germană a companiei și Uniunea Asociațiilor Victimelor Dictaturii Comuniste (UOGK) – o organizație care se descrie ca lucrând pentru a se asigura că cei condamnați pe nedrept în Germania comunistă primesc dreptatea în statul constituțional de astăzi.
Într-o declarație oferită CNN, Walter Kadner, CEO și Chief Sustainability Officer la IKEA Germania, a declarat: ”Regretăm profund că produsele pentru IKEA au fost fabricate și de prizonierii politici din RDG. De când a devenit cunoscută, IKEA a lucrat constant pentru a clarifica situația. Le-am dat cuvântul celor afectați că vom participa la acordarea sprijinului. Prin urmare, salutăm implementarea fondului pentru dificultăți și suntem încântați să ne putem ține promisiunea.”
Plata emblematică a IKEA este prima de acest gen. Faptul a fost salutat de organizațiile care pledează pentru victime.
Dieter Dombrowski, președintele UOGK, a descris acest gest drept ”revoluționar”.
”După ce s-a aflat că compania era implicată în muncă forțată în închisoare, IKEA a acceptat invitația noastră de a vorbi. Împreună am luat calea deschiderii, iar IKEA i-a întâlnit pe cei afectați, pe picior de egalitate.”
”Sperăm că alte companii vor urma exemplul IKEA”, a adăugat Dombrowski.
Potrivit UOGK, IKEA este una dintre multele companii care au beneficiat de munca forțată în închisorile din Germania comunistă. Fostul președinte al UOKG, Rainer Wagner, a avertizat în 2012 că IKEA este ”doar vârful aisbergului”, în timp ce a cerut companiilor să despăgubească foștii prizonieri care încă poartă cicatricile psihologice ale încarcerării și muncii forțate.
Evelyn Zupke, reprezentant special pentru victimele RDG în parlamentul german, a declarat: ”Angajamentul IKEA de a sprijini fondul pentru dificultate este o expresie a unei abordări responsabile de a trata capitolele întunecate din istoria propriei companii. Nu putem anula ceea ce au avut de suferit prizonierii în închisorile RDG, dar îi putem trata astăzi cu respect și îi putem sprijini.”
