Criza energeticӑ din Europa și creșterea protecționismului la nivel mondial a readus ȋn discuție aspecte legate de competitivitatea Europei. Sunt decenii de când Europa se aflӑ ȋn urma SUA, iar ȋn ultimii ani și ȋn urma Chinei, ȋn ceea ce privește inovația și productivitatea, ingrediente cheie ȋn creșterea competitivitӑții.
O diagnozӑ a problemelor legate de competitivitatea Europei și potențiale soluții ȋn a o ȋmbunӑtӑți a fost publicatӑ recent (i.e. ‘’The Future of European Competitiveness’’). Analiza, fӑcutӑ la inițiativa Comisiei Europene (CE) și coordonatӑ de Mario Draghi, fostul președinte al Bӑncii Centrale Europene, sosește cu o ȋntarziere de trei luni, la timp ȋnsӑ pentru a fi evaluatӑ de cӑtre noua echipӑ a Colegiului Comisarilor Uniunii Europene (UE), dat fiind cӑ este de așteptat sӑ aibӑ un rol important ȋn definirea obiectivelor strategice acționabile ale UE. Reducerea diferențelor ȋn procesele de inovație, un plan comun la nivelul UE pentru decarbonare și competitivitate sau creșterea securitӑții și reducerea dependenței de materii prime sunt direcțiile de acțiune identificate ȋn raport pentru a crește competitivitatea UE.
Cu mai bine de douӑ decenii ȋn urmӑ UE a mai avut o inițiativa similarӑ, soldatӑ cu un eșec, o mare parte din obiectivele urmӑrite la acea vreme fiind departe de a fi atinse. Intre anii 2000-2010 UE a implementat un plan de acțiune și dezvoltare, așa numita Agenda Lisabona, cu scopul extrem de ambițios de a face economia UE cea mai competitivӑ din lume. Ca și atunci, soluțiile curente riscӑ sӑ fie doar parțial implementate, cu efecte limitate de impact, dacӑ problemele structurale ale UE rӑman nerezolvate. Acestea țin ȋn esențӑ de un nivel al birocrației ridicate, de un grad de fragmentare existent la nivelul statelor membre precum și, uneori, de dificultatea implementӑrii in mod consistent a unor politici economice, cauzatӑ de diferențele existente ȋntre obiectivele propuse și abilitatea unor economii din UE de a atinge aceste obiective ȋn orizontul de timp dat. In condiții normale, rezolvarea acestor probleme ar necesita ȋnsӑ un timp relativ ȋndelungat.
15 octombrie - Eveniment Profit Health.forum
31 octombrie - Maratonul de Educație Financiară
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania
Inevitabil, Romania este prinsӑ și ea ȋn acest carusel al soluțiilor de creștere a competitivitӑții. O formӑ preliminarӑ a strategiei de industrializare a Romaniei (i.e. ‘’Strategia industrialӑ a Romaniei 2024-2040’’) propune cateva obiective, de la intensificarea nivelului de tehnologizare și promovarea inovației, la expansiunea exporturilor pe piețele internaționale, creșterea calitӑții capitalului uman, facilitarea accesului la finanțare sau sprijinirea țintitӑ a unor industrii. Insӑ, toate aceste obiective nu pot fi realizate apriori fӑrӑ inovație, un proces care cere timp, resurse și un context economic și legislativ potrivit. Companiile ȋși creeaza un avantaj competitiv prin inovare, ea ȋnsӑși un proces continuu, de actualizare. In sens larg aceasta include atat dezvoltarea de tehnologii noi cat și identificarea unor modalitӑți originale de a face lucruri sau procese. Romania este ȋnsӑ mult ȋn urmӑ ȋn ceea ce privește inovarea. Ultimul raport al CE pe aceastӑ temӑ (i.e. ‘’European Innovation Scoreboard 2023 Country Profile Romania’’) clasificӑ Romania ca inovator emergent, la doar 33% din media acestui grup, cu un diferențial de performanțӑ ȋn creștere fațӑ de UE. Devine clar, astfel, că, pentru a-și crește competitivitatea, România trebuie să susțină inovația în mod activ, dar și să se adapteze la reglementările internaționale stricte care modelează diferite sectoare economice.
În acest context, România oferă două exemple relevante: industria IT și cea a tutunului. Acestea ilustrează două căi diferite prin care competitivitatea prin inovație poate fi susținută într-o economie globală — una ajutatӑ parțial și de politici fiscale favorabile și alta operând într-un mediu puternic reglementat. Aceste industrii sunt ilustrative pentru diversitatea de abordări pe care Europa trebuie să le adopte.
Sectorul IT românesc: un model de creștere bazat și pe inovare, sprijinit și de politici fiscale
Industria IT din România este una dintre industriile cele mai dinamice, tendințӑ observatӑ ȋndeosebi ȋn ultimii ani. Ponderea valorii adӑugate a industriei IT ȋn total valoare adӑugatӑ brutӑ a atins 7.8% ȋn 2023, cea mai mai ridicatӑ valoare din ultimele decenii. Industria IT a contribuit semnificativ la exporturile României, aproximativ 75% din această cifră fiind generată din servicii și soluții exportate, conform conform unui studiu realizat de Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS). Aceasta reflectă capacitatea sectorului de a genera valoare adăugată și de a concura pe piețele internaționale.
Succesul sectorului IT a venit din inovația antreprenorială, sprijinit potențial și de politicile publice, care au creat un mediu favorabil pentru inovație. Valoarea adӑugatӑ ȋn PIB a industriei IT a continuat sӑ creascӑ dupӑ anul 2017 – de la 6.1% din PIB – când, prin OUG 79 s-au introdus o serie de facilitӑți fiscale ȋn domeniu. Acestea au ajutat, de asemenea, la creearea condițiilor pentru ca sectorul sӑ reacționeze rapid la schimbӑrile din piațӑ, cum a fost perioada post pandemie, când cererea pentru produse și soluții IT a explodat.
Un exemplu elocvent este ascensiunea spectaculoasă a unui start-up românesc din domeniul automatizării proceselor de afaceri. Fondată de antreprenori români, această companie a început să se dezvolte când România nu avea încă o infrastructură IT bine definită. Prin inovații proprii în domeniul automatizării proceselor robotizate, compania a reușit să se impună pe piața globală, devenind primul Unicorn românesc, câștigând contracte majore cu companii internaționale de renume. Inovația a fost motorul principal al acestui succes, dar un rol decisiv l-a jucat și mediul legislativ și fiscal care a evoluat favorabil.
Adaptarea prin inovare: industria tutunului și provocările reglementărilor stricte
Pe de altă parte, industria tutunului funcționează într-un cadru legislativ foarte restrictiv, fiind puternic reglementată de politici naționale și internaționale. Aceste reglementări stricte limitează modul în care produsele tradiționale pot fi comercializate, ceea ce a forțat companiile din acest sector să adopte soluții inovatoare pentru a rămâne competitive. Într-un asemenea mediu, adaptabilitatea prin inovare devine esențială pentru supraviețuire și creștere. Industria tutunului din România este un exemplu elocvent al acestui proces, unde inovațiile, precum produsele din tutun încălzit, au permis menținerea competitivității globale, chiar și în fața unor restricții rigide.
Astfel, adaptarea prin inovare nu doar că a înlocuit parțial cererea pentru produsele tradiționale, dar a și creat oportunități noi de export. În 2023, sectorul a înregistrat în România un raport ridicat al exporturilor față de importuri (vezi grafic), cu o valoare totală a exporturilor de aproximativ 1,7 miliarde EUR, o mare parte fiind produse din tutun încălzit. În condițiile ȋn care multe sectoare din România au o valoare adӑugatӑ relativ redusӑ, reflectatӑ pe medie de un raport subunitar al rației exporturi/importuri, industria tutunului este o excepție.
Mai mult, o parte semnificativӑ din aceste exporturi merg și ȋn afara UE, ceea ce reflectӑabilitatea acestei industrii de a fi competitivӑ la nivel global. În acest context, România are oportunitatea de a-și crește competitivitatea prin valorificarea unor acorduri economice deja existente, fără a fi necesare demersuri suplimentare substanțiale pentru accesarea unor noi piețe. Un exemplu relevant este Acordul de Liber Schimb dintre UE și Japonia, care facilitează accesul produselor românești pe piața japoneză, iar rezultatele sunt deja vizibile în sectorul tutunului încălzit. Aproape 42% din exporturile de astfel de produse ale României în 2022 au fost direcționate către Japonia. Această tendință subliniază potențialul strategic al unor acorduri comerciale existente în consolidarea competitivității României pe piețe internaționale. Chiar dacӑ ponderea exporturilor industriei de tutun in total exporturi este relativ redusӑ, de numai 1,8%, fatӑ de aproape 45% ȋn cazul mașinilor și echipamentelor de transport, aceasta este un foarte bun exemplu de diversificare a economiei pe sectoare relativ de nișӑ.
Schimbările ad-hoc de legislație și fiscalitate, atât în țările de origine, cât și în cele de destinație, pot influența semnificativ competitivitatea sectoarelor economice, afectând capacitatea lor de a exporta. Pe termen lung, o economie poate susține o creștere stabilă doar prin creșterea exporturilor, un obiectiv esențial și în Strategia Industrială a României 2024-2040. Acest proces este direct legat de capacitatea de inovare a sectoarelor economice, sprijinirea acelor industrii capabile să susțină un proces continuu de inovare fiind esențială pentru competitivitate. Exemplul industriilor de mai sus aratӑ că România poate continua să devinӑ competitivӑ prin susținerea sectoarelor capabile de inovare și adaptare, în linie și cu direcțiile strategice la nivelul UE.
