Banca Transilvania a obținut o victorie de etapă împotriva ANAF la Curtea de Apel Cluj. Judecătorii au anulat un raport de inspecție fiscală care prevedea impozitarea câștigului excepțional din achiziția Volksbank, de acum 10 ani, o miză de peste 400 de milioane de lei. Într-un lung șir de procese derulat anterior, cu practic aceeași speță, Fiscul câștigase definitiv.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Litigiul fluviu dintre Banca Transilvania și autoritatea fiscală a primit o nouă decizie de etapă.
Curtea de Apel Cluj a admis cererea Băncii Transilvania în contradictoriu cu ANAF – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a anulat un raport de inspecție fiscală și o decizie de modificare a bazei de impunere pentru anul 2015, când BT a cumpărat Volksbank România la un preț avantajos și a făcut un profit excepțional de 1,65 miliarde de lei.
Miza este impozitul de 16% pe acest profit și dobânzile și penalizările aferente, cu o valoare de 419 milioane de lei în total.
Ce contestă BT
Banca Transilvania consideră că nu trebuie să plătească impozit pe profitul excepțional din achiziția Volksbank, fiind vorba de o operațiune de fuziune (banca preluată a fost integrată în BT). Fiscul, pe de altă parte, consideră că banca datorează impozit pe această sumă și a emis mai multe decizii în acest sens.
Prima decizie a fost o soluție fiscală anticipată, solicitată de BT după achiziția Volksbank România de la austrieci, în care a transmis băncii că are de plătit taxe în urma fuziunii. BT a contestat în instanță această soluție anticipată și a cerut judecătorilor să oblige Fiscul să-și schimbe opinia. După un proces început în 2016 și care s-a închis abia în 2023, la Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea Băncii Transilvania a fost în cele din urmă respinsă – inclusiv în ceea ce privește cererea de revizuire. Mai mult, BT a cerut fără succes și o hotărâre din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
ANAF a mers în control la BT și a emis în ianuarie 2023 un raport fiscal pentru anii 2015 și 2016, în care a constatat că banca nu a aplicat soluția anticipată. Totodată, a emis un raport de majorare a bazei de impunere pentru 2015 cu un venit impozabil de 1,65 de miliarde de lei (sau 264 de milioane de lei impozit la o cotă de 16%).
La sfatul avocaților, BT a contestat aceste noi acte ale Fiscului, cu practic aceleași argumente ca în litigiul anterior.
În opinia BT, soluția anticipată avea doar rolul de a lega Fiscul de o anumită interpretare a situației și nu de a lega banca de interpretarea Fiscului. În aceste condiții, în opinia băncii, soluția fiscală anticipată nu produce niciun efect asupra sa.
Pe fond, BT arată că directivele europene succesive în materie fiscală arată că nu se impozitează veniturile din fuziunile transfrontaliere și că aceleași prevederi ar trebui să se aplice și în cazul fuziunilor interne, așa cum s-a statuat în Codul fiscal începând cu 2016.
În opinia băncii, Fiscul ar fi făcut doar un control formal și și-ar fi bazat întregul raport fiscal pe soluția fiscală anticipată.
BT consideră și că creanța pretinsă de Fisc s-a prescris cu două săptămâni înainte de începerea inspecției fiscale în 30 septembrie 2021.
Ce crede Fiscul
Pe de altă parte, Fiscul arată că, la data fuziunii, 31 decembrie 2015, Codul fiscal nu menționa expres veniturile obținute din fuziunea prin absorbție în rândul veniturilor exceptate de la impozitare, deci aceste venituri erau impozabile la acel moment.
Fiscul consideră că, practic, cauza se judecă pentru a doua oară, din moment ce instanțele i-au dat dreptate în speța soluției fiscale anticipate și, mai mult, CJUE a susținut că directiva europeană invocată de BT nu este incidentă în speță.
În opinia autorităților fiscale, creanța nu s-a prescris, termenul de prescripție fiind prelungit de suspendarea din pandemie, calculată de DGAMC la 285 de zile, față de 253 de zile, cât a calculat banca.
DGAMC susține că BT nu a depus o notificare prin care să arate că nu este de acord cu SFIA, lucru reținut și de ÎCCJ.
Ce a hotărât Curtea de Apel Cluj
CA Cluj consideră că nu s-a împlinit termenul de prescripție și că inspecția fiscală nu a fost doar una mimată, bazată pe soluția fiscală anticipată, ci a fost una în care s-au cerut documente și au fost verificate datele comunicate de bancă.
Totodată, instanța arată că deși BT nu a depus o notificare formală prin care să respingă SFIA, a depus totuși o plângere prealabilă împotriva ordinului Președintelui ANAF, cu același efect juridic.
Curtea de Apel insistă că decizia ÎCCJ rămâne valabilă, dar că acea decizie nu a soluționat problema, fiindcă în acel dosar nu a fost analizată interpretarea normelor naționale în raport cu dreptul european.
În opinia CA Cluj, care preia susținerile BT, vechiul Cod fiscal, în vigoare în 2015, urmărea armonizarea cadrului legal intern cu Directiva CE 90/434 pentru sistemul comun de impozitare aplicabil fuziunilor.
„În pofida ambiguității legislative generate de absența unei clarificări explicite din partea legiuitorului sau a unor norme metodologice detaliate, Curtea apreciază că există anumite elemente-cheie care creionează intenția legiuitorului național a urmărit să preia în dreptul intern, pentru ipoteza fuziunilor pur naționale, aceeași reglementare ca cea din dreptul european, aplicabilă fuziunilor transfrontaliere”, arată Curtea de Apel Cluj, în motivarea consultată de Profit.ro.
Mai departe, Curtea arată că legiuitorul a preluat într-o formă parafrazată prevederile directivei 90/434 privind pragul de participație pentru a califica veniturile obținute din anularea titlurilor de participare ca fiind neimpozabile.
Mai mult, atunci când Directiva 90/434/CEE a fost înlocuită de Directiva 133/2009, și pragul a fost modificat în textul european, același lucru s-a întâmplat și cu prevederile din Codul fiscal românesc.
„Astfel, această corelare între legislația europeană și cea națională subliniază faptul că legiuitorul român nu s-a limitat la o simplă preluare formală a normelor europene în dreptul intern, ci a urmărit o integrare substanțială și coerentă, menită să reflecte obiectivele esențiale ale politicii fiscale europene”, arată CA Cluj.
„Această continuitate și uniformitate în modificarea reglementărilor naționale în raport cu cele europene demonstrează că legiuitorul a dorit ca tratamentul fiscal aplicabil fuziunilor pur naționale și celor transfrontaliere să fie unul unitar”.
Curtea mai arată că după adoptarea noului Cod fiscal (legea 227/2015), mențiunile privind regimul impozitării fuziunilor transfrontaliere a fost trecut în lege și în dreptul celor pur naționale.
„Această includere explicită în noul Cod fiscal demonstrează că legiuitorul a avut ca obiectiv eliminarea oricăror ambiguități sau discriminări între tratamentul fiscal aplicabil fuziunilor naționale și cel aplicabil fuziunilor transfrontaliere. Modificările aduse prin noul Cod fiscal au eliminat discrepanțele existente și au asigurat un tratament fiscal echitabil pentru toate tipurile de fuziuni, indiferent de natura lor internă sau transfrontalieră”, arată CA Cluj.
Curtea de Apel admite că interpretarea în litera legii nu ar fi favorabilă băncii, dar că norma ar trebui interpretată în spiritul ei.
„Este adevărat că, în baza unei interpretări strict literale a art. 27 alin. (3) din vechiul Cod fiscal, operațiunea dintre BT și Volksbank nu se încadrează printre situațiile enumerate. Totuși, aplicarea unui astfel de raționament rigid contravine principiului fundamental al interpretării legii, conform căruia voința legiuitorului trebuie identificată în lumina scopului și obiectivelor normei juridice. Or, după cum s-a analizat anterior, reglementările fiscale naționale din vechiul Cod fiscal reflectă o preocupare constantă pentru alinierea la cerințele dreptului european, inclusiv prin transpunerea Directivelor 90/434/CEE și 2009/133/CE privind tratamentul fiscal aplicabil fuziunilor, motiv pentru care Curtea apreciază că intenția legiuitorului român, conform Notei de fundamentare și a reglementărilor subsecvente, a fost de a extinde beneficiile neutralității fiscale atât asupra fuziunilor transfrontaliere, cât și asupra celor pur naționale, precum cea dintre BT și Volksbank.”
BT a câștigat pe fond, acasă, și în procesul anterior, cel privind soluția fiscală anticipată, la Curtea de Apel Cluj, dar în cele din urmă a pierdut în deplasare, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
De notat că BT a plătit deja către ANAF 264 de milioane de lei în iulie 2023, pentru a limita potențialele efecte negative și a emis o scrisoare de garanție pentru penalitățile de 155 de milioane de lei. Aceste sume ar urma să fie recuperate de bancă în ipoteza în care procesul se va încheia favorabil.
