"Să-ți spun o întâmplare adevărată cu polițai din județul ăla unde acum văd că cer parole la oameni ca să intre în oraș", mi-a zis prietenul meu care lucrează la SMURD.
"Am fost anunțați prin stație că undeva, la țară, pe un câmp, e un om căzut în fața unei stâne de oi și nu mai mișcă. Am ajuns la locul respectiv, era iarnă și ninsese puțin, cât să acopere pământul. Nefericitul era încremenit cu fața spre cer, cu ochii deschiși și cu părul cam cât îl aveam eu în tinerețe, dar care stătea ca și cum cineva îl băgase în priză. Omul mirosea insuportabil, mi-a venit instantaneu să vomit și mi-am tras masca pe față, dar și așa mă usturau nările. Am început evaluarea, am pus electrozii pentru defibrilare, am conectat defibrilatorul, dar omul era mort. I-am găsit o tăietură de doi centimetri, îi fusese tăiată o arteră și cred că în două minute murise, pentru că nu mai avea pic de sânge în el.
Am sunat la Poliție și am povestit ce s-a întâmplat, iar la puțin timp a ajuns acolo un ofițer, cu șapte subofițeri după el. I-a strâns lângă mine și a început să le dea ordine:
- Trei dintre voi mergeți și căutați oile, că am 37 de oi la ăsta, futu-l în gură de nenorocit.
Și a început polițistul să înjure mortul în fel și chip, apoi a continuat:
- Doi dintre voi căutați pe aici pe lângă stână și ceilalți doi mergeți mai departe și încercați să dați de făptaș.
Eu le-am zis că a venit unul mai devreme lângă noi și ne-a cerut o țigară. Se întunecase. Colegul meu i-a dat o țigară și l-am întrebat ce e cu ăla căzut acolo, dar a spus că nu știe. Mi s-a părut cam dubios și l-am întrebat dacă lucrează împreună cu victima, dar nu mi-a răspuns și a dispărut.
Șeful polițiștilor era preocupat mai mult de prinderea și aducerea oilor în staul decât de găsirea criminalului. Cu toate astea, după nici o oră l-au prins pe criminal, și era dubiosul cu care vorbiserăm mai devreme. Doi polițai îl țineau unul de-o mână și celălalt de alta și veneau așa spre noi, ca trei îndrăgostiți gay.
- Băi bulangiilor, de ce nu-i puneți cătușele? a urlat ofițerul la ei.
- Șefu, n-avem cătușe..., s-au plâns.
- Bă, dați-le ăstora cătușe, a strigat la ceilalți patru subofițeri.
- N-avem, șefu, au răspuns ei.
Din șapte subofițeri și un ofițer, plecați să prindă un criminal, niciunul nu avea cătușe. L-au legat cu un fular, cu mâinile la spate.
- Băgați-l în mașină, stați doi cu el și restul, pas alergător după oi, a zbierat ofițerul.
Polițaii cărora li se ordonase să prindă oile au avut cea mai grea misiune, pentru că nu reușiseră să le bage în staul. Ne-am apropiat de mașină și l-am întrebat pe criminal de ce îl omorâse pe ăla.
- Pen' că i-am cerut o țigare și n-a vrut să-mi dea, a răspuns el.
Și-atunci m-am uitat la colegul meu."
Prin anii '90, pe când era chelner la o cârciumă în provincie, toată lumea îl considerase prostul orașului pe prietenul meu, după ce găsise sub un scaun 3.000 de lire sterline care-i căzuseră din buzunar unui englez beat turtă și i-i dăduse omului înapoi. La câțiva ani după asta s-a mutat la Pompieri, apoi la SMURD. L-am întrebat dacă iese duminică la vot și mi-a răspuns povestindu-mi un șir de întâmplări prin care trecuse în ultimii ani:
"Recent, ne-au anunțat prin stație că avem un accident grav cu un microbuz plin cu muncitori pe autostradă, la ora 3:30 noaptea. Am fost prima ambulanță care a ajuns acolo, și tot ce-am văzut mai întâi a fost un om care mergea pe picioarele lui, dar avea o mână secționată de la nivelul umărului. Înțelegi? Omul nu mai avea deloc o mână. Cu mâna întreagă ținea strâns, în tricoul plin de sânge, resturile celeilalte mâini, pe care o adunase de acolo, de pe jos. Cred că pierduse un litru și jumătate de sânge.
În accidentul ăla au fost șase răniți grav. Toți erau oameni amărâți, care se întorceau de la București, de la muncă. Erau luați cu microbuzul în fiecare zi de la 150 de kilometri distanță, din satele lor, și duși la București să muncească, pentru că forța de muncă a cam plecat din țară de scârba ăstora de la putere și nimeni nu mai vrea să se întoarcă. Iar când s-au întors oamenii în țară, în august, să-și exprime nemulțumirile în stradă, în piața Victoriei, i-au gazat jandarmii, ca pe teroriști.
Poate nu știi, dar sunt zeci de mii de amărâți în țara asta care se întorc în miez de noapte cu microbuzul de la muncă din București, aduși din zonele sărace ale României, iar unii dintre ei fac 300 de kilometri dus-întors pe autostradă în fiecare zi pentru o mizerie de salariu. Au mai rămas aici doar ăia care se tem să plece în străinătate, pentru că cei mai mulți s-au cărat deja din fața corupției locale. Și eu tot din cauza asta am plecat la București cu nevastă și copil. Tot un emigrant sunt și eu, un emigrant în țara mea.
În blocul în care stăteam, în provincie, se ajunsese în timp ca din 44 de apartamente ocupate să rămână doar 18 cu oameni în ele, pentru că toți ceilalți au plecat din țară. Ne-au mărit întreținerea fiindcă nu mai ajungeau banii pe care îi plăteam. Nevastă-mea își căuta serviciu și am găsit ceva la Prefectură, erau 17 locuri libere, și mi s-a spus că trebuie să dăm șpagă 5.000 de euro ca să intre. N-am vrut să dau nimic, nici n-aveam bani, și așa m-am tot frământat câteva zile. Cel pe care-l cunoșteam acolo mi-a zis să vin cu răspunsul și banii până joi, iar eu abia vineri dimineața m-am hotărât ca, pentru binele familiei, să mă împrumut de bani și s-o angajez la Prefectură. L-am sunat pe om și mi-a spus că toate cele 17 posturi se dăduseră deja. Înțelegi? Le vânduseră pe toate pentru 5.000 de euro ca pe cel mai nou model iPhone. A fost mai pe fază nevasta unui amic, care făcuse facultatea prin corespondență undeva pe la Bistrița, nu mai știe nici ea exact, și alt prieten îi făcuse lucrarea de licență. L-a chemat să i-o explice în power point, pentru că nu știa nici măcar să deschidă calculatorul. Acum e mare șefă la o direcție județeană și câștigă aproape 20.000 de lei pe lună. S-a înscris și în partid și umblă prin campaniile electorale în geacă roșie și se dă modestă și populară. Asta e fața nevăzută a incompetenților puși politic pe la diverse direcții județene și care câștigă într-o lună cât un om obișnuit într-un an.
Știi cum e în țara asta? Un bătrân singur putrezește de viu în casă și nu-l găsește nimeni, dacă nu e campanie electorală. Corupția începe de la școala copilului, pentru că nu poți să-l înscrii la o școală bună fără pile. Un loc de muncă bun la stat îl obții tot cu șpagă, cu șpagă mergi la doctor, tot cu mită îți iei și loc de veci. O să ajungem să dăm șpagă și pentru că respirăm, dacă nu cumva se întâmplă deja asta și nu ne dăm seama.
Am fost cu ambulanța la o altă intervenție, undeva într-un sat uitat de lume, unde un copil de trei ani nu mai putea să respire din cauza amigdalelor. Bunicul bețiv, care-l creștea singur, pentru că nevasta îi murise, iar părinții copilului erau la muncă în Italia, îi dăduse să bea cola cu gheață.
Am mai avut un alt caz: un teribilist cu un BMW a lovit o femeie însărcinată în șapte luni și copilul de doi ani, care ieșeau de la biserică. Femeia gravidă a murit în ambulanță, după ce îmi povestise cu lacrimi în ochi despre familia ei și despre fetița care urma să i se nască. Copilul s-a stins și el în elicopter. Dobitocul de șofer mergea cu 100 la oră pe un drum de țară, pe care primăria pusese doi centimetri de bitum, care cică era trotuar. Criminalul cu BMW a scăpat doar cu trei ani cu suspendare, pentru că femeia n-ar fi mers pe <<trotuarul>> de doi centimetri, ci pe carosabil. Legislația nu e suficient de dură cu astfel de oameni, iar partidul vrea acum să-i scape pe toți infractorii, alături de Daddy, și îndeamnă oamenii să nu iasă la referendumul pentru justiție. Adică voi ne furați și ne omorâți, iar pe noi ne rugați să nu ne ducem să votăm ca să faceți pârnaie. Și îmbuibații ăia de pe la unele posturi TV îl plâng acum pe Mazăre, care a ciordit sute de milioane de euro din banii noștri și se mai și afișa cu curve pe la televizor când era primar, ca să ne sfideze.
Vrei să-ți mai povestesc de un alt accident într-un loc înțesat de romi, unde unul cu mașina a dat peste o fetiță romă de zece ani? Și romii îl sechestraseră pe șofer cu tot cu mașina, spiritele erau inflamate și toată lumea urla pe acolo, iar două ambulanțe n-au răspuns la apel, de teamă să intre la ăia. Am ajuns acolo și am intrat singur să iau fetița accidentată, pentru că poliția și jandarmii stăteau la 50 de metri și n-aveau curaj să intre. Mi-au zis: <<Dacă sunt probleme, ne strigi>>, dar erau căcați pe ei de frică. În schimb, polițiștii plătiți din banii noștri ne cer nouă parole la intrarea în orașe, ne urcă în dube dacă manifestăm împotriva hoților, iar jandarmii ne asfixiază cu gaze dacă ieșim în stradă să ne cerem drepturile. Pentru că pe mine, bugetar cum sunt, nu m-au mituit cu un rahat de mărire de salariu și am ieșit mereu în stradă împotriva lor. Pe 10 august mi-am luat și gaze în față...
Ne-au chemat acum câțiva ani la un copil cu temperatură. Sun și îmi răspunde tatăl, care nu era capabil să-mi explice unde locuiește. Copilul de doi ani cu temperatură de peste 40 era tratat cu oțet și îl umpluseră de cârpe. Mama era gravidă și mai avea încă un copil de cinci ani. Locuiau într-o casă cu chirpici, cu o singură cameră și cu o fereastră în burta casei. După ce am plecat, copilul ăla mic și-a lipit fața de fereastra aia și plângea fără glas. M-am dus la el și i-am dat o gumă de mestecat, să-l înveselesc. Dar a rămas inert, cu guma în mână. Fața copilului lipită pe geam, fără zâmbet, goală, dureroasă, încremenită de spaimă, nu mi-am putut-o scoate niciodată din minte. E imaginea neputinței noastre în fața marii dureri în cur cu care ne tratează politicienii, primarii, polițiștii, popii, medicii, asistenții sociali și tot ce înseamnă autorități.
Altă dată am ajuns la un tânăr de 26 de ani, care avea o mână cangrenată pentru că picase de pe schele, pe șantier. Fusese dus la spital, dar patronul îl mituise pe doctor ca să nu-l înregistreze ca accident de muncă. Îl trimiseseră acasă tratat superficial și i se infectase brațul.
Un alt caz - un bătrân pe moarte, și toți în jur erau disperați, deși era foarte foarte în vârstă și îi cam venise sorocul. Fiul, fiica și câțiva nepoți erau distruși, pentru că toți trăiau din pensia lui și din venitul de veteran.
Într-o zi, la un miting al partidului undeva, într-un sat, unde urma să vină în vizită un mare baron local, președinte de Consiliu Județean, am ajuns pentru că unui moș cardiac i se făcuse rău. I-am zis că-și pune în pericol viața, avea tensiunea atât de mare încât m-am mirat că încă e viu, dar nu voia să-l duc la spital. Era și primarul din zona respectivă acolo și l-am rugat pe el să-l convingă pe om să meargă la spital, dar nici primarul parcă nu voia, pentru că s-ar fi înregistrat că a avut un incident și ar fi avut și un participant în minus la întâlnirea cu baronul. Până la urmă l-am dus pe moș aproape cu forța în ambulanță și, în drum spre spital, a plâns de supărare că pierduse găleata și geaca roșie cu sigla partidului pe care urma să le primească la final, când se făcea numărătoarea celor cărați de prin sate.
Cred că ăștia ne vor pe toți așa, ținuți în mizerie, pentru ca atunci când e campanie electorală să ne mulțumim să-i votăm pentru o geacă roșie și o sticlă de cola. Ei cred că ne-au cumpărat cu niște măriri, dar nu toți bugetarii sunt lingăii lor. După 1 ianuarie mi-au crescut și mie salariul cu 450 de lei. Lucrez 24 de ore într-o tură de serviciu, dintre care 15 ore stau în ambulanță, pentru 3.500 de lei pe lună. Am la activ peste 2.000 de intervenții de descarcerare și stingere doar la SMURD. Un prieten polițist a avut aceeași mărire de 450 de lei și mi-a zis că se duce să-i voteze cu două mâini. I-am explicat că banii dați de ei în plus n-au nicio valoare, pentru că din cauza incompetenților și a analfabeților care conduc ministerele și guvernul mi s-a mărit rata la bancă cu 200 de lei, toate facturile au crescut și că, în realitate, ce mi-au dat cu o mână mi-au luat dublu cu cealaltă, nevăzută. E o înșelăciune ordinară, pentru că ce îți dau ei la salariu returnezi prin tot felul de șiretlicuri.
Cu ani în urmă am mers undeva, într-un sătuc, pentru evaluarea unei alunecări de teren, din cauza căreia rămăseseră izolate 30 de familii. Comisia era formată din subprefect, Apele Române, primar etc. În mașină, la radio, vorbea Moise Guran, iar primarul îl înjura ca la ușa cortului că este o trompetă soroșistă, plătit de Occident. Speriat, șoferul a schimbat imediat programul. Am ajuns acolo unde erau blocate familiile și s-a făcut o evaluare de rahat în doar zece minute. I-am sfătuit pe cei din comisie să balizăm zona și să anunțăm populația că apa a mâncat din mal și că a făcut acolo o gaură de 15 metri. Toată mica populație din satul respectiv, care locuia în case din chirpici, trăia din furatul lemnelor și culesul ciupercilor din pădure. Primarul și-a luat angajamentul că balizează zona și că pune și un panou ca să înștiințeze populația, dar când am întrebat peste câteva luni un coleg care locuia în zonă, mi-a răspuns ceva ce le rezumă ăstora toată guvernarea: <<nimic>>.
Ar fi multe de spus, dar trebuie să ai timp să-ți povestesc și îți promit că mai scrii un alt roman, mai tare decât Xanax. Copii rămași de pripas, cu părinții plecați în străinătate... Am ajuns într-o magherniță unde un copil de șapte ani se lovise la cap, din creștet până aproape de cerebel. A alergat prin pod și s-a rașchetat cu un cui. Mai avea cinci frați și i-am întrebat unde sunt părinții. În Germania, mi-a răspuns unul, dar nu era foarte sigur, pentru că altul, mai mărișor, l-a corectat: <<Sunt în Belgia, la Uniunea Europeană>>" Și copilul ăsta de șapte ani s-a rugat de mine să-l duc la un spital undeva mai aproape, că n-are bani să se întoarcă acasă. I-am dat 20 de lei și l-am întrebat dacă fumează, de teamă să nu dea banii pe țigări. Mi-a răspuns: <<Fumez, cum să nu.>>
Unde sunt toți ăia care toacă banii statului, asistenți sociali, polițiști, popi etc.? Știi cum mai glumim noi între noi, pe la serviciu? Că ar trebui să punem, dracu', România pe Olx, la vânzare, că poate o cumpără cineva.
Altă dată am mers la un caz și mai dur: unu' își bătuse nevasta aproape s-o omoare pentru că nu-l mai lăsa s-o tot violeze pe fiica lor. Avea deja cu fata lui de 16 ani un copil mic, iar cu nevasta încă vreo 5-6, mai mărișori. Cădea casa pe ei, n-aveau nici măcar ușă, dar aveau cablu TV. Și știi ce făceau, în timp ce tac-so o bătea pe mă-sa, frații mai mari, adică trei băiețandri zdrențăroși pe la vreo 15-18 ani, care dacă și-ar fi unit forțele l-ar fi culcat la pământ pe nenorocit? Stăteau relaxați în curte, fumau și vorbeau despre Game of Thrones.
Cu băiețandrii ăia mi se pare mie că seamănă cei care spun că nu merg la vot. Cum să fumezi nepăsător și să te frece grija ce fac unii într-un serial, în timp ce în viața ta reală un infractor care-și spune Daddy și al cărui loc e la pârnaie te lasă să mori de foame, o bate pe mă-ta și o violează pe soră-ta???
Eu, chiar și dacă mi-ar tăia o mână, mi-aș aduna-o de pe jos și aș căra-o în tricou, ca ăla accicentat pe autostradă, și tot m-aș duce să votez împotriva lor".
