Zilele trecute mă aflăm într-un platou de televiziune, invitat acolo să-mi dau cu părerea asupra “revoluției fiscale“ pe care guvernul o tot anunță. În fața mea, un ilustru profesor universitar, vedetă de televiziune și unanim recunoscut ca atotștiutor (pe indiferent ce temã , care explica la tablă cum stăm cu trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat și ne povestea cum a vorbit el cu toți miniștrii României și a aflat de ce avem nevoie de acest tămbălău. Conducătorii României, spunea Domnia sa, îi întăriseră propria convingere că totul este necesar pentru că mediul de afaceri este, de fapt, borfaș. La intervenția mea indignată și rugămintea de a nu ii băga pe toți în aceeași oală, a venit și corectura : 50% dintre noi suntem evazioniști și nu ne pasă câtuși de puțin de angajați, pe care vrem să-i exploatăm până la sânge fără să-i plătim cât de cât rezonabil. Pe alte posturi și în același timp erau identificate multinaționalele ca fiind răul pe pământ, pentru că, vezi Doamne, fac profituri mari și le duc în străinătate, acolo de unde provin de altfel și investițiile cele mai multe. Iar alții au descoperit că băncile sunt răul pe pământ, pentru că, nu-i așa?, în ultimii 10 ani (aceia de după criza financiară mondială) au avut multe pierderi și așa ceva nu se poate (ca și cum la ei nu se poate, dar la Tarom sau SNCFR se poate, sic!).
Mai auzim din alte surse că impozitarea cifrei de afaceri cu 1% versus impozit pe profit ar fi necesară.. de ce ? Tot pentru că suntem borfași și punem tot felul de cheltuieli nejustificate pe firmă, care apoi necesită corecții din partea ANAF. Și, atunci, nu-i mai simplu să ia statul ceva din start și totul să fie bine ?
Mi-am permis să opresc avântul ilustrului profesor pentru faptul că Domnia sa, ca intelectual și profesor, contribuie la cel mai mare rău pe care îl trece acum România: POLARIZAREA și DIVIZAREA SOCIETĂȚII. De acum, suntem buni și răi, bugetari și privați, politicienti și mediu de afaceri, români și străini, antreprenori și multinaționale. Și, nu știu cum se face, indiferent cu cine vorbești, el este în tabăra bună. Vorbeam cu cineva acum câțiva ani, care stătuse un timp în închisoare, și îmi spunea : “ În pușcărie nimeni nu se consideră vinovat “. Așa și la noi!
Dar indiferent de câte uscături ar avea mediul de afaceri, el – și numai el – aduce valoare adăugată în România și face că “roata să se învârtă“. Fără un mediu de afaceri care trage căruța permanent, aceasta ar rămâne în drum. Toată creșterea pe care am avut-o în ultimii 27 de ani (și chiar a fost creștere) se datorează mediului de afaceri. Evident că aici nu este totul perfect. Evident că există evaziune fiscală. Evident că sunt încă mulți care plătesc la negru sau la gri angajații (salariul minim + bani în plic ). La fel cum este încă destulă corupție la stat și multă incompetență. La fel cum sunt și probleme de atitudine în sistemul sanitar și educațional. Sigur, peste tot sunt probleme. Dar cea mai mare problemă este faptul că plecăm cu toții din start de la premisa că celălalt este hoț și greșește, iar noi suntem îngeri.
Domnul profesor știa precis : 50% din mediul de afaceri fură, este evazionist. Serios ? “De unde știți?”, mi-am permis să întreb. Răspunsul a fost cel clasic : “Hai Dom’le, știe toată România că așa este.“. Mă gândeam în drum spre casă că eu nu știu câți practică evaziunea fiscală sau plata la gri a salariaților. Eu nu cred, sub nicio formă, că sunt 50%. Poate sunt 10%, poate sunt 20%, habar nu am. Dar m-am întrebat de ce se comportă așa. Și mi-am dat câteva raspunsuri :
1.Pentru că nu au încredere că, dacă plătesc banii la stat, ei sau angajații lor primesc ceva în schimb. Nici infrastructură, nici sistem de sănătate, nici educație pe măsură necesităților. Cu alte cuvinte, din lipsă de încredere.
2.Din inconștiență și egoism : nu-și dau seama că, dacă statul nu investește în cele enumerate mai sus, ei și copiii lor nu au viitor.
3.Pentru că sumele solicitate par a fi prea mari pentru beneficiul obținut ( să adaugi 70% la salariul net al angajatului ca dări sociale este prea mult )
4.Pentru că există ispite și posibile “scuze”: Că la dividende un antreprenor plătește 21% ( 16% impozit pe profit și 5% pe dividend ) și apoi are bani pentru a da în plic angajatului. Dacă pune totul oficial, nu adaugă 21%, ci mai mult de 70%. Diferența este prea mare și de aici ispita.
5.Imposibilitatea de a supraviețui în cazul în care totul este plătit legal/ oficial.
6.Faptul că, dacă tu plătești corect, nu poți concura în piață, pentru că sunt alții care practică evaziunea. Dar asta este tot vina statului care nu este în stare să asigure respectarea uniformă a legii din partea tuturor
Evident că lista poate continua, dar mă opresc aici pentru a vă face să-mi dați feedback și să-mi comunicați și alte cauze ale evaziunii.
Ce observăm, însă? Că dincolo de puține cauze endogene ( egoismul și dorința de a deține cât mai mult ), cele mai multe țin de modul în care se comportă statul român. Adică, tocmai cel care ne spune că “revoluția fiscală“ este necesară pentru că noi facem evaziune fiscală. La fel cum că avem nevoie de pontaje la fiecare oră pentru că noi suntem cei care ținem oamenii la muncă 8 ore și îi plătim ( oficial ) pentru 2 ore. Și asta în timp ce noi încercăm să introducem muncă la distanță, absurd !
În continuare, se clamează faptul că antreprenorii își exploatează angajații, îi plătesc prost, nu le pasă de ei. Domnul Profesor din acest episod este printre ei. Ce nu înțelege nici dansul și nici ceilalți este ceea ce antreprenorii au înțeles demult: fără să ai oameni motivați și care fac cu plăcere ceea ce fac, NU AI NICI O ȘANSĂ ÎN MEDIUL DE AFACERI ACTUAL. Singură problemă pe care o are un antreprenor este să aibă de unde să plătească și să creeze un mediu de lucru motivant și atractiv. Și să o facă sustenabil, păstrând suficient de mulți bani pentru investiții. Era muncii “low cost” a trecut în România. Era “asupririi“ angajatului a apus demult. Domnule Profesor, treziți-vă! Și vă spun același lucru și în ceea ce privește modul în care îi priviți și lucrați cu studenții Dumnevoastră. Ei nu mai au nevoie nevoie de acest tip de atitudine, pe care Dumnovastră, ca mulți alții, o afișați, din păcate, mult prea des pe la televiziuni și îmbuibați opinia publică cu lucruri demult apuse. Mai lipsea să-mi spuneți că Soros este motivul pentru care avem nevoie de “revoluția fiscală“.
Concluzionând, mediul de afaceri, cu bune și cu rele, este cel care face ca noi toți să putem trăi în țara asta. Și pensionarii, și profesorii, și doctorii, și politicientii, și bugetarii, și toți ceilalati. Chiar dacă mai are de lucru la propriul comportament, mediul de afaceri merită RESPECT și mai ales merită SPRIJINIT: cu infrastructură, cu educație, cu sănătate și mai ales cu predictibilitate. Numai atunci când toți vor înțelege că trebuie să plece de la bună-credință și ideea de corectitudine a mediului de afaceri și de la respect și dorința de a face toate eforturile ca el să activeze normal într-o țară normală și lipsită de birocrație, NUMAI ATUNCI ȘI NUMAI ATUNCI vom putea spera că ne normalizăm. Sper ca aceste rânduri să dea unora de gândit, chiar și Domnului Profesor !
Dragoș Anastasiu este fondator Eurolines România și președinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germană
