Canoistul Ivan Patzaikin a încetat din viață duminică, la vârsta de 71 de ani. Familia sa a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care anunță că ”Ivan a plecat și nu se mai întoarce”.
”Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce”, este mesajul semnat ”Familia” și postat pe pagina de facebook a sportivului.
Urmărește-ne și pe Google News
Sportivul a murit după o lungă suferință.
El era internat de mai bine de o lună la Spitalul Elias din Capitală, potrivit News.ro.
Ivan Patzaikin s-a născut la 26 noiembrie 1949, la Mila 23, în județul Tulcea.
Este cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.
Conform COSR, canoistul Ivan Potzaichin, prezent la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, a cucerit nu mai puțin de șapte medalii olimpice, patru de aur și trei de argint și a participat la 11 ediții ale campionatelor mondiale, cucerind 22 de medalii dintre care opt de aur. n probele de canoe dublu i-a avut coechipieri pe Serghei Covaliov, Petre Capusta și Toma Simionov.
Ivan Potzaichin, dar cunoscut ca Patzaichin, a intrat în istoria olimpismului drept „Campionul cu pagaia ruptă”. La Jocurilor Olimpice de la Munchen, în 1972, în seriile întrecerilor de la canoe simplu pe 1000 m (C1 - 1000 m), lui Ivan Potzaichin i s-a rupt pagaia la numei câțiva metri după start. În condițiile în care arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), românul a vâslit cu ciotul de pagaie și a încheiat cursa, în aplauzele spectatorilor.
Descalificat inițial, Ivan Potzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluționată favorabil contestația depusă de conducerea delegației României. Ulterior, Ivan Potzaichin nu numai că s-a calificat în finală, dar a și castigat aurul olimpic la capătul unei curse pe care a dominat-o fară drept de apel.
După ce și-a petrecut toată copilăria pe canalele Dunării, la 18 ani Ivan a început să practice canoea de performanță la Clubul Sportiv Dinamo București, club la care a fost legitimat timp de 18 ani ca sportiv. După retragerea din activitatea competițională, Ivan a devenit antrenor la Dinamo, iar apoi la lotul național. Cea mai mare satisfacție ca antrenor a avut-o în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney. Elevii sai Florin Popescu și Mitica Pricop au devenit campioni olimpici la C2 – 1000 m, întrerupând șirul de 16 ani fară aur olimpic în aceasta probă. Până în 2000, ultimii care urcaseră pe prima treapta a podiumului olimpic la C2 – 1000 m, în 1994, la Los Angeles, fuseseră Ivan Potzaichin și Toma Simionov.
Tot la Sydney, tandemul Popescu – Pricop a cucerit și bronzul la C2 – 500 m. După retragerea din viață sportiva, Ivan Potzaichin a înființat Asociația "Ivan Patzachin - Mila 23" și a dezvoltat proiectul „Rowmania” , o campania națională de promovare a patrimoniului local prin descoperirea României naturale prin promovarea mișcării în aer liber.
În anul 1968 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1982 pe cel de Maestru International al Sportului, iar în 1991 pe cel de Antrenor Emerit.
În 1990, președintele Comitetului International Olimpic (CIO) Juan Antonio Samaranch i-a conferit Ordinul Olimpic de argint. În 2000 a primit Ordinul National “Serviciul Credincios” în gradul de ofițer , iar în 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I.
La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Potzaichin din cadrul Ministerul Administrației și Internelor (MAI) a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă. În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”.
