Uniunea Europeană a adus românilor nu doar bucuria unei libertăți de mișcare mult mai mari, fără corvoada cozilor interminabile la ambasade pentru obținerea vizelor sau a controalelor severe de la granițele multor state ale lumii, ci și protecția de care aveau parte călătorii lumii civilizate, mai ales din partea companiilor aeriene. Călătorii români deveneau cetățeni europeni, iar de la momentul aderării beneficiau de toate drepturile conferite de reglementările comunitare. Dar lucrurile nu au stat chiar așa.
Cu papornițe de rafie sau doar o geantă Louis Vuitton, vorbind fluent trei - patru limbi străine sau murmurând cu greu trei vorbe despre destinația spre care urmau să zboare, românii au înțeles treptat, treptat, că nu mai trebuie să aștepte ore în șir pe culoarele unui aeroport, scormonind după ultimii bani pentru o cafea sau un ceai, ci pot solicita compensații, pot primi cazare și chiar despăgubiri substanțiale de la companiile aeriene.
Dar o eroare de traducere a schimbat substanțial, vreme de aproape zece ani, prevederile regulamentului european care privea drepturile pasagerilor români de a cere daune companiilor aeriene în cazul unor întârzieri, anulări de curse, redirecționări sau refuzuri de îmbarcare. Greșeala, modificată recent, după nouă ani și jumătate de la adoptare, la solicitarea KLM Royal Dutch Airlines, indica, de fapt, alți responsabili pentru despăgubiri decât prevedeau reglementările europene, mai ales în cazul unor zboruri în care operarea efectivă era acoperită de mai multe firme.
În lumea aviației de pasageri există numeroase situații când se derulează zboruri complexe, cu mai multe escale, în care există un operator de transport aerian (emițătorul biletului de zbor) și mai mulți operatori efectivi de transport aerian. De exemplu, la un bilet cumpărat de la Tarom pentru pe traseul București - New York, zborul transatlantic poate fi realizat efectiv de o alta companie parteneră (operatorul efectiv).
Ambele definiții sunt corect reflectate în varianta din limba română a Regulamentului CE 261/2004 care privește drepturile pasagerilor, “air carrier - an air transport undertaking with a valid operating licence” - “operator de transport aerian înseamnă o întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de funcționare valabilă”, iar “operating air carrier- an air carrier that performs or intends to perform a flight under a contract with a passage or on behalf of another person, legal or natural, having a contract with that passenger” - “operator efectiv de transport aerian înseamnă un operator de transport aerian care execută sau intenționează să execute un zbor în temeiul unui contract cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice sau fizice, care a încheiat un contract cu pasagerul respective”.
Conform Regulamentului CE în varianta în limba engleză, transportatorul aerian care răspunde pentru orice întârzieri, anulări de curse sau refuzuri la îmbarcare este operatorul efectiv de transport aerian. Cu toate acestea, dintr-o eroare, în varianta în limba română, act normativ direct aplicabil de la 1 ianuarie 2007, transportatorul care răspundea era operatorul de transport aerian și nu operatorul efectiv de transport aerian. Această confuzie este regăsită în nu mai puțin de 11 articole din regulamentul care stabilește ondițiile de despăgubiri și responsabilul pentru plata acestor despăgubiri.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Palatul Telefoanelor a fost scos la vânzare pe olx. Vânzarea este însă acum incertă Erorile privesc tocmai articolele de bază ale regulamentului prin care se stabilește cine este responsabil pentru despăgubirea pasagerilor, în funcție de perioada de întârzierea zborurilor, de indemnizațiile acordate în cazul refuzului la îmbarcare, de compensațiile pentru anularea zborurilor, drepturile de rambursare și redirecționare, asistență și deservire gratuită. Tot aici intra și responsabilitatea companiei care operează efectiv zborul de a acorda prioritate la îmbarcare persoanelor cu dizabilități.
Toate aceste "gafe" s-au perpetuat ani la rând, cu toate că în această perioadă românii au cerut și primit de compensații și despăgubiri de la companiile aeriene, dar în cele mai multe cazuri fără a apela la instanțele judecătorești, mulțumindu-se, probabil, cu ceea ce au oferit imediat operatorii.
Mai mult, regulamentul european a fost dezbătut și în Parlamentul României, întrucât autoritățile locale trebuia să trimită observații la Bruxelles privind oportunitatea introducerii unor modificări. Nici cu această ocazie nu s-au observat greșelile de traducere.
Lucrurile au fost remediate abia în urma unui proces civil, când un pasager român a introdus o cerere de despăgubire la Judecătoria Timișoara împotriva KLM Royal Dutch Airlines, invocând prevederile Regulamentului CE 261/2004. Întrucât KLM nu a fost operatorul efectiv al zborului în cauză, ci doar emitentul biletului de călătorie, a solicitat instanței să constate lipsa calității procesuale.
Prin urmare, KLM Royal Dutch Airlines, prin casa de avocatură MDM Legal din București, a notificat Consiliul European la 19 ianuarie 2016, solicitând rectificarea erorilor sesizate. Parlamentul European a anunțat rectificarea traducerii nici trei luni mai târziu, publicând erata în Jurnalul Oficial din 8 aprilie. Cu toate acestea, varianta de pe site-ul oficial al legislației Uniunii Europene (http://eur-lex.europa.eu/) și de pe pagina de web a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC) conține în continuare toate erorile amintite.
Pe baza răspunsului de la Parlamentul European și a eratei publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, avocatul Cristian Băcanu de la MDM Legal a obținut la începutul acestei luni respingerea plângerii împotriva KLM, instanța recunoscând lipsa calității procesuale a companiei.
Rămâne întrebarea cum s-au putut perpetua aceste erori de traducere la nivelul cel mai înalt, mai ales că traducerea a fost realizată chiar de Serviciul Lingvistic al Secretariatului General al Consiliului European. Autoritățile locale, de la Parlament și până la ANPC, au ignorat vreme de aproape zece ani aceaste erori care văduvesc consumatorul român de posibilitatea de a cere compensații și despăgubiri conforme cu prevederile europene.
Cea mai la îndemână explicație rămâne, probabil, aceea că românii nu se simt încă pe deplin europeni și de multe ori se "pierd" pe aeroporturile lumii în "traducerea" unor reguli pe care nu și le-au însușit, încă.
