Ucraina marchează luni 35 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie, la Cernobîl, care a contaminat o bună parte a Europei, un sit care atrage în prezent turiști din Europa și care are ambiția să fie înscris în Patrimoniul Universal UNESCO, relatează AFP.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a efectuat luni o vizită în zona de excludere a centralei accidentate, cu o rază de 30 de kilometri, scrie News.ro
La 26 aprilie 1986, la ora locală 1.23, Reactorul numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl, situat la aproximativ 100 de kilometri de Kiev, exploda în timpul unui test de siguranță.
Timp de șase zile, combustibil nuclear a ars și a emis în atomsferă elemente radioactive care au contaminat, potrivit unor estimări, până la trei sferturi din Europa, mai ales Ucraina, Belarusul și Rusia, la acea vreme republici sovietice.
Autoritățile sovietice au încercat să ascundă acest accident, iar Mihail Gorbaciov a intervenit în mod public abia la 14 mai.
În total, 116.000 de persoane au fost evacuate în 1986 din zona din jurul centralei, în continuare aproape nelocuită în prezent.
În anii următori, 230.000 de alte persoane au fost evacuate.
În decurs de patru ani, aproximativ 600.000 de ”lichidatori” au fost trimiși la fața locului acidentului - cu o protecție slabă sau fără absolut nicio protecție - pentru a stinge incendiul, a construi o șapă de beton care să izoleze reactorul accidentat și a curăța teritoriul din jur.
În prezent, bilanțul uman al catastrofei face în continuare dezbatere.
Comitetul Științific al ONU (UNSCEAR) recunoaște în mod oficial - doar 30 de morți - în rândul operatorilor și pompierilor uciși de radiații înalte imediat după explozie.
ONG-ul Greenpeace a evaluat în 2008 la 100.000 numărul morților cauzate de catastrofă.
Centrala de la Cernobîl a continuat să producă electricitate până în decembrie 2000, când ultimul ei reactor operațional a fost oprit, la presiunea Occidentului.
După ani de tergiversări, o arcă uriașă de oțel, etanșă, a fost instalată, la sfârșitul lui 2018, deasupra reactorului accidentat și a intrat în serviciu în 2019.
Această structură, în valoare de 2,1 miliare de euro, finanțată de către comunitatea internațională, urmează să asigure siguranța locului în următorii 100 de ani. Ea a acoperit sarcofagul de beton - fisurat și instabil - și permite o mai bună izolare a magmei puternic radioactive rămase în reactor.
În pofida faptului că autoritățile consideră că oamenii nu pot trăi în siguanță în zonă - în următorii 24.000 de ani -, situl atrage tot mai mulți turiști, aflați în căutare de senzații tari, iar Kievul vrea să-l înscrie în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Absența aproape totală a activității umane în zonă a permis florei și faunei să prolifereze.
În zonă trăiesc lincși, vulturi cu coada albă și chiar urși, sute de elani și zeci de lupi.
