Propunerile de modificare ale Comisiei Europene pentru Directiva privind Raportarea Sustenabilității Corporative (CSRD) și Directiva privind Diligența Sustenabilității Corporative (CSDDD) generează controverse în industria modei, conform unui raport. Un proiect de modificare scurs în presă dezvăluie schimbări semnificative în cerințele de raportare, declanșând dezbateri despre responsabilitatea corporativă, relatează Apparel Resources.
Principalele modificări propuse includ creșterea pragului de raportare pentru companii, ajustarea cerințelor privind raportarea lanțului valoric, rafinarea obligațiilor de diligență, amânarea standardelor specifice sectorului și menținerea dublei materialități și a asigurării limitate. Mai exact, pragul cifrei de afaceri nete pentru raportare ar crește, ceea ce ar putea exclude multe companii din SUA și din afara UE. Raportarea lanțului valoric ar fi limitată la partenerii de afaceri direcți, iar diligența s-ar concentra pe furnizorii direcți, cu excepția cazului în care sunt identificate riscuri plauzibile mai departe în lanțul de aprovizionare. Standardele specifice sectorului, cum ar fi cele pentru industria modei, ar fi amânate pe termen nedeterminat, scrie G4Media.ro.
Aceste modificări propuse au atras critici din partea susținătorilor drepturilor omului și a protecției mediului, care susțin că ele slăbesc responsabilitatea corporativă. Aceștia se tem de o reducere a transparenței în lanțurile de aprovizionare și de o trecere de la reglementare la angajamente voluntare. Statele membre ale UE cu politici de sustenabilitate solide își exprimă, de asemenea, îngrijorarea că aceste schimbări ar putea împiedica progresul către obiectivele climatice și de drepturile omului. Mărcile de modă și părțile interesate din industrie au reacții mixte, brandurile mari fiind îngrijorate de posibile acuzații de „greenwashing”, în timp ce companiile mai mici ar putea aprecia reducerea sarcinii de raportare.
Aceste modificări ar putea avea un impact semnificativ asupra eforturilor de sustenabilitate din industria modei, ducând potențial la o transparență redusă a lanțului de aprovizionare, o dependență mai mare de inițiative voluntare, termene de conformitate mai lungi și dezavantaje competitive pentru companiile care au investit deja masiv în raportarea sustenabilității.
Deși forma finală a amendamentelor rămâne incertă, industria modei trebuie să rămână implicată. Experții subliniază că, indiferent de modificările de reglementare, alinierea diligenței cu cadrele stabilite, cum ar fi Principiile directoare ale ONU și Ghidurile OCDE, rămâne crucială. Dezbaterea privind echilibrul între simplificare și menținerea unor standarde puternice de sustenabilitate va continua probabil.
