90% din blocurile din România sunt vechi și au nevoie de modernizări sau reabilitări, iar peste 35% necesită reparații urgente pentru a nu se prăbuși. Bulgaria este cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, dar România are cele mai scăzute condiții de locuire. Românii sunt cei care locuiesc cel mai înghesuit, în cele mai multe case fără baie și duș și fără spații verzi din UE. Sunt tristele concluzii ale unei analize guvernamentale.
Documentul relevă că numărul mediu de camere pe locuință din România este de 2-3, mult sub numărul mediu de camere pe locuință din alte țări europene, și că nivelul relativ constant al numărului mediu de persoane pe cameră de locuit pentru decilele cu venituri medii spre ridicate indică lipsa opțiunilor de locuit indiferent de venitul sau dimensiunea gospodăriei.
În 2014, rata de supraaglomerare a României din punct de vedere al locuinței a fost de 52,3%, cea mai mare dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, depășind de trei ori media UE, de 16,9%. Într-un astfel de trist clasament, România a fost urmată de Polonia (44,2%) și Bulgaria (43,3%).
"România este, după Bulgaria, cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, însă are cele mai scăzute condiții de locuire", este arătat în raportul redactat la nivelul Guvernului.
CITEȘTE ȘI Iohannis blochează proiectul care permite persoanelor evacuate din case pentru neachitarea creditului ipotecar să primească în chirie locuințe cumpărate de primării Alături de indicatorul supraaglomerării, suprafața locuinței poate oferi o imagine asupra calității locuirii, în ceea ce privește existența unui spațiu util suficient la nivelul locuințelor. În 2012, suprafața medie a unei locuințe în statele UE a fost de 102,3 metri pătrați. În România, suprafața medie utilă a unei locuințe este de 46,9 metri pătrați.
În comparație cu suprafața medie locuibilă de 34 metri pătrați pe persoană din Europa, România are o medie relativ scăzută pe persoană (20 metri pătrați). "Deși 20 metri pătrați s-ar putea să nu pară prea puțin sau nerezonabil în comparație cu cele mai multe țări din lume, este important de observat că suprafața medie locuibilă discutată aici este diferită de suprafața «netă» locuibilă pe persoană. Media de aici este calculată prin împărțirea suprafeței rezidențiale construite totale (inclusiv potențialele clădiri libere) la populație. Deși rata de vacantare este ridicată, ca în cazul României, suprafața medie «netă» pe persoană este, de fapt, mult mai mică", este atenționarea din document.
Situația este destul de cenușie și în ceea ce privește numărul locuințelor dotate cu baie proprie. În 2014, an pentru care există ultimele date oficiale, România ocupa primul loc în UE în privința ponderii populației care nu deține baie sau duș în locuință. Acest fapt înregistrează în populația totală o valoare de 31,7%, fiind urmată la mare distanță de Letonia și Lituania (16%, respectiv 12%).
CITEȘTE ȘI Prețul apartamentelor, în scădere în unele orașe și în creștere în altele. Unde sunt cele mai ieftine și cele mai scumpe case Și pe lângă faptul că mulți români stau aglomerați într-o locuință și nu au baie proprie, nu au în apropiere nici spații verzi care să curețe aerul, copacii fiind tăiați, în multe cazuri cu încălcarea normelor de construcții, pentru blocuri și spații de birouri.
"Starea funcțională curentă a ansamblurilor rezidențiale mari existente în toate orașele importante din România a adus în atenție întrebări serioase privind calitatea vieții în aceste orașe. Multe spații publice verzi din orașele din România au fost înlocuite cu blocuri sau clădiri de birouri în perioada 1991-2009. Legea fondului funciar a permis restituirea a ceea ce până atunci fusese transformat în spații verzi publice. Având în vedere cererea în creștere de locuințe și lipsa spațiului de construcție, aceste terenuri au reprezentat o miză valoroasă, în special pentru dezvoltatori. Există cazuri, în special în București, în care spațiile verzi publice dintre clădirile multifamiliale au fost restituite foștilor proprietari care ulterior au obținut, de multe ori în condiții la limita reglementărilor legale, autorizații de construire pentru clădiri cu mai multe etaje sau clădiri de birouri, care de multe ori nu respectă regimul de înălțime al zonei. A rezultat o problemă triplă: aceste clădiri nu respectă reglementările de bază privind intimitatea și însorirea, ceea ce afectează și locuințele din jur; populației din aceste cartiere îi lipsesc spațiile verzi publice pentru petrecerea timpului liber, chiar dacă la nivel național suprafața spațiilor verzi s-a mărit după 2008", este concluzia Guvernului.
România are însă printre cei mai mulți proprietari de case, în alte state europeni fiind predominantă închirierea de locuințe. Ca rezultat al privatizării pe scară largă după căderea regimului comunist, România are una din cele mai ridicate rate de proprietate imobiliară din Europa. "O cultură înrădăcinată a proprietății imobiliare chiar și în rândul segmentelor mai tinere ale populației, o piață de închiriere care prezintă disfuncții și clauze bancare nefavorabile explică și contribuie la perpetuarea nivelului ridicat de proprietate din România, unde 96,6% dintre cetățeni dețin o proprietate, în comparație cu 70,7% în țările UE . Proprietatea de stat se ridică la numai 1,13% (2,1% în municipii și orașe și 0,7% în comune) din parcul total", conform datelor.
Astfel, cifrele oficiale privind locuirea indică faptul că 98% din locuințele din România sunt în proprietate personală. Aceasta, totuși, nu înseamnă că 98% din locuințe sunt ocupate de proprietari. Cifra oficială pentru locuințele închiriate este de 3% din fondul imobiliar total; totuși, estimările neoficiale situează cifra la 7-15% la nivel național și 15-20% în orașele mai mari precum București și Cluj.
CITEȘTE ȘI Guvernul schimbă radical programul Prima Casă: Peste 2 ani, creditul va fi acordat doar în cazul anumitor locuințe Cele mai multe tranzacții de închiriere sunt încheiate informal și, chiar dacă un contract este înregistrat, de multe ori chiria stipulată în contractul de închiriere este mult mai mică decât cea plătită efectiv de chiriaș proprietarului.
Contractele de închiriere sunt supuse TVA de 20%, iar venitul din chirii este supus impozitului pe venit de 16%.
Pe acest fond, apartamentele s-au ieftinit comparativ cu boom-ul imobiliar dinaintea crizei, prețul mediu al unui apartament scăzând la 951 euro/metrul pătrat de la peste 2.000 de euro în 2008.
Înaintea crizei din 2008, o locuință în centrul Bucureștiului costa în medie 159.223 euro, iar în jurul Bucureștiului costul mediu era 151.300 euro în timp ce la nivel național costul mediu era 79.901 euro. În al treilea trimestru al anului 2013, o locuință în centrul Bucureștiului costa 77.298 euro, iar în jurul Bucureștiului 67.737 euro, iar la nivel național prețul era de 48.142 euro.
După 1989, construcția de noi locuințe poate fi considerată, în cel mai bun caz, lentă. Datele furnizate de Institutul Național de Statistică indică faptul că, între 1990 și 2004, în medie, mai puțin de 10 noi locuințe au fost construite anual în majoritatea localităților din România. Mai mult, numai câteva orașe mari au înregistrat o medie de peste 100 de noi locuințe construite pe an. În cea mai mare parte, sectorul imobiliar a stagnat în acești ultimi ani.
CITEȘTE ȘI În ce preferă să investească românii la 8 ani după crahul imobiliar. O treime ar băga banii tot în imobiliare După 2004, în urma unei etape de ascensiune economică, sectorul imobiliar a cunoscut un oarecare avânt. Cu toate acestea, cele mai multe locuințe noi au fost construite într-un număr relativ mic de municipii și orașe și în zonele geografice cu potențial turistic ridicat (de exemplu Valea Prahovei).
În plus, deși programul „Prima Casă” a ajutat la revitalizarea pieței imobiliare, dezvoltatorii s-au confruntat în continuare cu dificultăți în vânzarea stocurilor pre-criză și se feresc să desfășoare proiecte noi destinate cumpărătorilor cu venituri reduse. Acest lucru poate fi explicat prin lipsa stimulentelor de pe piață, absența facilităților și a unor instrumente financiare dedicate persoanelor cu venituri mici, neluarea în considerare a dezvoltării de locuințe private destinate închirierii, absența finanțării dezvoltatorilor și lipsa terenurilor disponibile pentru construcții în zone atractive în orașe.
Oferta privată de locuințe noi și accesibile ca preț este astfel redusă în același timp, iar programele din sectorul public au condus la o lipsă generală de locuințe pentru gospodăriile cu cele mai mici venituri.
