O femeie de afaceri din Constanța, cu cont și poze reale pe Facebook, a contactat Profit.ro pe rețeaua de socializare, trimițând un text în care descrie o imagine a turismului românesc. Proprietară inclusiv a unor apartamente de închiriat în Mamaia, pe care decide să le îngrijească personal, “Dora Minodora”, așa cum a dorit să se semneze, fără a-și dezvălui numele real pentru a nu-și afecta business-ul, relatează cu umor cum se lucrează cu turiștii și ce amintiri lasă unii dintre aceștia în urmă după ce își încheie vacanța.
Bună ziua!
Numele meu este… mmm… Dora. Dora Minodora. Aceasta este singura minciună pe care o veți citi în acest text. Sunt menajeră în Mamaia și trăiesc destul de bine. Da, curăț cabine de duș, wc-uri, spăl prosoape, lenjerii, le calc, frec podele, șterg praful. Acesta este jobul meu după ora 18.00. Până în ora 17, muncesc în alt domeniu. Nu, nu sunt curvă. Sunt directorul unei firme care se ocupă de lucruri foarte serioase. Câștig și de aici bani, evident. În intervalul 17-18, sunt acasă, în vila mea din Constanța, îmi pup copilul, fac un duș, mă schimb și apoi îmi iau mopul, găleata, papucii albi, mă sui în SUV-ul meu de lux și mă duc în Mamaia să fiu menajeră. Nu în fiecare zi, dar des.
Conduc o mașină pe care nu și-o permit 95% din cei după care curăț eu. E a mea, nu e a firmei de leasing. La mine acasă nu fac curat, am angajat o femeie de care îmi pasă, face ea, câștigă și ea ceva. În plus, eu am un copil minunat și hobby-uri, prefer să mă ocup cu așa ceva în timpul în care nu muncesc. Eu nu-mi fac concediile în România, doar in Europa la minimum 4 stele, dacă nu găsesc de 5. Așa cum găsesc curat acolo, așa fac și eu în apartamentul pe care îl inchiriez, nu există picătură pe chivuete, dușuri, nu există fire de păr, totul arată ca și cum nu a mai stat nimeni acolo înainte, pentru că așa trebuie să arate un loc de cazare civilizat. Păi haideți să vă spun cum am ajuns aici și vă explic și de ce simt că ar trebui să știți cine sunt oamenii care vă închiriază vara apartamente la mare.
CITEȘTE ȘI Confesiunile unui director de hotel all inclusive M-am măritat în urmă cu 18 ani cu omul pe care îl iubeam. Eram studenți amândoi, copii săraci amândoi, veniți dintr-un oraș sărac la facultate în Constanța. Ai noștri nu prea aveau de unde, ne trimiteau și ei niște cornulețe, o oală de sarmale pe lună, bani de buzunar cât să putem merge joia la seara studențească și să ne permitem câte un suc. Eu învățam pentru bani.
Da. Am intrat cu bursă la facultate și apoi am ținut cu dinții să iau în continuare bursa, era singura șansă de a avea locul asigurat în cămin (nu-mi permiteam gazdă), în plus, aveam niște bănuți lunar, câte o tabără gratuită vara, mergeam amândoi pe un loc. Să nu vă imaginați că iubitul meu era mai altfel. Nuuu. Doar că el a facut o facultate mai specială, tot la stat (atunci erai slab tare dacă făceai facultate privată), iar la ei nu se dădeau burse. Cu toate astea, ăsta învăța mai mult decât mine pentru că facultatea lui era mai grea. În timp ce era la facultatea asta, a mai dat la o facultate unde se dădeau burse, normal că a intrat și a luat și bursa, v-am zis că e deștept. Așa ni s-a mai rotunjit bugetul. Cam genul ăsta eram și suntem. După ce am terminat facultățile, ne-am angajat amândoi. Eram căsătoriți, dar nu am făcut un copil decât 12 ani mai târziu, până atunci am muncit fiecare să evoluăm în domeniul ales. Am reușit amândoi pentru că ne place munca noastră și ne-am implicat suficient cât să atragem atenția că putem mult. Câștigăm bine. Așa avem chestiile cu care mă lăudam mai sus, am învățat și am muncit. Ăștia suntem noi, e important să înțelegeți cine sunt oamenii care vă închiriază apartamente de vacanță. Nu suntem manglitori, suntem și noi niște oameni care mai și muncesc.
Acum, doar ce-am terminat de frecat o cabină de duș. În timp ce ștergeam niște pete dubioase, mi-a venit ideea să scriu. Oare turiștii care lasă așa urme penibile s-ar jena dacă ar ști că eu fac curat în urma lor? Unii vorbesc cu mine la telefon, alții mă și văd când sosesc. Sunt frumoasă (da, sunt), știu să mă comport civilizat, sunt îmbrăcată cu haine bune, le zâmbesc cu sinceritate pentru că mie îmi plac oamenii. Oare s-ar jena? Pe mine m-ar putea întâlni în alt context. Aș putea fi cea care le dă un job mâine, ar veni în biroul meu să mă roage să-i angajez, și-ar calcula fiecare vorbă și gest pentru a-mi face o impresie bună și pentru a le da pâinea. Aș angaja un om care-și șterge pantofii cu prosopul alb de baie? Crema de ghete nu iese. Nu l-aș angaja daca aș ști asta despre el. Aș angaja un om care lasă sub pat prezervative pline, pamperși murdari? Aș angaja unul care nu e în stare să își facă o cafea în ibric, ci doar în fierbătorul de apă? Care toacă legume pe blatul lucios de bucătărie, deși tocătorul e în sertar? Adică, atât îl duce mintea?! Aș avea încredere într-un astfel de om?
CITEȘTE ȘI Speriați de comportamentul taximetriștilor cu turiștii străini, hotelierii vor să le pună pe mașini etichete de bună purtare Oamenii care vin și se cazează undeva nu realizează că și ceea ce lasă în urmă spune multe despre ei. Așa cunoști omul cel mai bine, în intimitatea lui îi pică masca socială. De fapt, sub cămașa călcată și sub mirosul de parfum, poate fi un om foarte jegos și care gândește extrem de puțin. De-asta am vrut să mă ocup eu de curățenia acelui apartament. Așa am ieșit din mediul meu și am văzut mai de aproape cum sunt oamenii, iar mie îmi folosește asta pentru că eu mai și scriu despre oameni. V-am povestit întâi cine sunt eu și cum am ajuns aici ca să nu vă pripiți și să spuneți: pune mâna și curăță, dragă, că de-aia primești bani, nu prea ți-a plăcut cartea. Vrei să îți meargă turiștii pe vârfuri? Nu. Evident că îmi doresc să folosească prosoapele, lenjeriile. Dacă nu le-ar folosi, m-aș simți prost, e ca și cum mi-ar spune că nu sunt de calitate sau că sunt murdare. Totul e de calitate acolo, iar prosoapele și lenjeriile sunt spălate la 95 de grade timp de vreo 3 ore. Apoi sunt și călcate și asta o fac nu numai pentru aspect, ci și pentru igienă. Tocmai pentru că ne respectăm clienții. Cum să ștergi pantofii cu prosopul de baie?! Înțeleg că se poate sparge vreun pahar, că a scăpat copilul înghețata pe canapea, dar nu pot să înțeleg că iei cuțitul și tai legumele direct pe blatul bucătăriei.
Poate unii veți spune: lasă, cucoană, că faci o grămadă de bani pe spinarea noastră! Cazarea în Mamaia e prea scumpă. Serios? Raportat la ce e scumpă? Mâncarea, combustibilul sunt și ele scumpe în România. Raportezi la ce? La Republica Dominicană? Păi ce salarii sunt acolo, cât costă mâncarea, cât costă casele, cât costă combustibilul? Haideți să facem un calcul altfel: un apartament în Mamaia costă în jur de 115 euro/noapte. Apartament de 2 camere cu bucătărie, unde poți să iți pui singur carnea la cuptor, poți să faci și-o ciorba dacă stai mai mult pe acolo, că de-asta îți iei apartament, nu? Altfel, ce rost are? Ia o camera de hotel și gata. Mbon, din 115 EUR, proprietarul plătește 15% pentru reclamă, adică la booking, acolo unde faci tu rezervarea. Apoi plătește 16% impozite, cass 5.5%, taxa de stațiune, curățenie, apă, curent etc. Apoi, turistul găsește între 4-6 beri Peronni în frigider, 2 ape plate la 2L, 2 ape minerale la 0.5L, un coș cu fructe (vreo 2-3 kg) și un coș cu dulciuri (milka, ciocolată cu mentă, dulciuri de clasă medie, nu ieftineli de la Aro), un pachet de cafea Jacobs de 500 gr, zahăr, ulei, sare, condimente, lapte pentru cafea, detergent de rufe. Acestea sunt incluse în ăia 115 EUR. Bottom line, din 115 EUR, el rămâne în mână cam cu jumătate și nici atât.
Apoi, voi țipați că e scump tare, dar în weekend-uri sunați ca disperații să căutați cazare. Pentru cine e scump până la urmă? Că pentru voi nu cred că este. Avem niște prieteni care au vândut casa în care stăteau și și-au luat 2 apartamente în Mamaia. În unul dintre ele stau ei și pe celălalt îl închiriază. Nefericiții stau la parter. Să vă spun câți le intră pur și simplu în casă, dau buzna și fără să bată la ușă ca să întrebe de cazare? Stă omul liniștit la masă cu nevasta și copiii și zbang! ușa de perete, turistul cu ochii scoși după cazare. Poate același turist care țipă în online că sunt prețuri nesimțite în Mamaia. Poate același turist care seara sparge într-un club mai mult decât a plătit pentru cazare în ziua respectivă. Noroc că are pantofii sterși cu prosopul. Observați că am rămas șocată, fac ce fac, și tot la asta ajung.
Pe lângă turistul care se plânge de preț, mai e categoria turistului căruia îi pute zona.
- “Păi nu e în Mamaia!”
- “Păi e Mamaia Nord. Am pus zona pe hartă, pe booking, nu v-ați uitat când ați rezervat?”
- “E frumos apartamentul, dar noi vrem în centrul stațiunii” (genul mici-bere-șprot)
sau “E frumos, dar noi vrem lângă cluburi.”
- “Păi mergeți în cluburi?! (mă uitam la ei, om de vreo 50 ani cu o umbră de soție în urma lui și cu un copil de vreo 9 ani) – categoria “nu mai putem, dar visăm” și, până la urmă, ei vor ca la televizor, să aibă ce povesti proștilor de acasă, că doar nu au venit pentru mare, aerosoli și plimbări lungi pe plajă la apus. Deci, nu genul “nu mai putem, dar visăm”, genul “noi vrem ca la tv, ca columbeanu”
CITEȘTE ȘI A murit Dumnezeu Nu v-am zis, odată așteptam un mare sportiv. Ghinion! Potrivire de nume. A venit un mare interlop, fost pușcăriaș, ce să mai….ne-am kkt pe noi. Am avut noroc că nu a vrut sa stea, nu vă mai zic motivele. Făcuse rezervare pentru o săptămână. Vă dați seama că am avut perioada aia blocată, până ne-am dezmeticit și am sunat la booking, că din online nu se anula, am avut niște zile cu minus. Nu contează, ne-a ajutat Dumnezeu și am scăpat. Apoi, au venit niște puști care se drogau și care nu mai voiau să plece că unul dintre ei nu se putea trezi. Culmea e că i-aș mai fi lăsat, dar l-am sunat pe unul dintre ei să-i spun asta și, când m-am prezentat, mi-a zis că e greșeală. M-am dus acolo și i-am poftit să plece, trecuseră 2 ore deja peste ora de check-out. Erau praștie. Mă ia groaza, ăștia sunt tinerii de acum?! Dacă nu le-aș fi zis că acel băiat are probabil nevoie de asistență medicală și că voi chema salvarea, nu s-ar fi mișcat din apartament.
Apoi sunt cei care își fac rezervări în mai multe locuri și tu stai ca prostul să îi aștepți. Nici nu fac anulare pe booking, țin perioada aia ocupată, doar așa!, că se poate.
În fine. Nu am avut doar din ăștia. Turiștii mei preferați sunt familiile care vin cu copilul și bunica. Aș pune condiție: cazăm doar turiști care vin cu bunica. Păi bunicile sunt spirt. Prima, imediat ce a intrat în apartament, a întins un cearșaf pe canapea. Doar așa, just in case, nu se știe ce face copilul ăsta cu ciocolata și înghețata. Au stat o săptămână și au zis că tot la noi vin. Îi cred și îi vreau acolo oricând. Apoi, mai sunt familiile formate din el și ea și copiii. Și ăștia sunt buni, dar numai unii. Să vă explic. Când vin, îi vezi de pe stradă, el merge înainte și ea în urma lui, cocoșată și cu câte un copil de mână. El se uită prin jur și decide singur dacă e cazul să rămână acolo sau nu. Ea nu are nimic de spus. Noi deja recunoaștem genul. E familia formată din cocoș și femeia-fantomă, cunoscută și ca femeia-umbră, adică femeia care a fost odată femeie, dar s-a măritat cu un dobitoc. În schimb, alții sunt echipă, tată! Îi vezi cum privesc amândoi, cum se înțeleg din priviri dacă le place, dacă rămân. Ea vorbește, întreabă, râde, te verifică în felul ei. El, la fel. Te privesc în ochi. Ăștia îmi plac. Mereu găsesc curat și după ei.
M-am întins la vorbă, dar, dacă ați avut răbdare să citiți, sper că am reușit să vă ofer și o altă perspectivă asupra statutului de turist la mare. Vreți respect? Ca în orice alt aspect al vieții, trebuie să și arătați respect. Sunt cu ochii pe voi, vă studiez și habar n-aveți. Azi nu sunt menajeră, dar mâine sunt. De-abia aștept. Azi am niște clienți pe care nu-i pot încadra încă în nicio categorie. E o provocare!
Menajera de lux vă salută cu respect și vă așteaptă la Mamaia!
Dora Minodora
