Câștigătorul licitației de vânzare organizată de RA-APPS pentru un spațiu comercial de la parterul unei clădiri de pe strada Ion Câmpineanu din București a dat în judecată Regia și Secretariatul General al Guvernului pentru că nu a fost aprobată plata în rate, deși a fost prevăzută ca un drept în documentația de vânzare.
Licitația a avut loc în luna august și a fost câștigată de o persoană fizică domiciliată în Italia, care a acceptat prețul solicitat de Regia Autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), de 245.000 de euro, pentru un spațiu de 162 de metri pătrați, din care 107 metri reprezintă spațiul comercial propriu-zis, iar restul spații auxiliare.
Taxa de participare la licitație a fost de 2.000 de lei, iar garanția de participare s-a ridicat la aproape 50.000 de euro, sume achitate de câștigător.
În dosarul de prezentare al licitației, la capitolul 3, articolul 5.10, RA-APPS menționează că ofertantul declarat câștigător poate solicita plata prețului în rate. În acest caz, ofertantul câștigător va solicita în scris RA-APPS plata în rate, conform prevederilor art. 12 din OUG 101/2011. Condițiile pentru plata în rate se vor stabili la semnarea contractului, după aprobarea prealabilă a Secretariatului General al Guvernului.
După adjudecarea imobilului, cumpărătorul a depus la RA-APPS o cerere pentru plata în rate a 75% din prețului de vânzare, dar SGG nu a dat aprobarea până la termenul limită pentru semnarea contractului. Câștigătorul a făcut mai multe notificări la RA-APPS și la SGG, fiind în situația de a pierde atât imobilul, cât și garanția de participare.
Ulterior, cumpărătorul a făcut o plângere în contencios administrativ, chemând în judecată atât SGG și RA-APPS, cât și Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român, și a cerut instanței ca primele două instituții să răspundă notificărilor și să aprobe plata în rate a imobilului.
SGG a depus o întâmpinare în care susține că nu are raporturi directe cu cel care a câștigat licitația, aprobarea vânzării în rate fiind exclusiv o relație între Secretariat și instituția subordonată, RA-APPS. Mai mult, susține că prevederile legale permit vânzarea în rate, condiționată de aprobarea SGG, dar nu obligă instituția să procedeze în acest fel, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege: un preț de minimum 50.000 de euro, plata avansului de 25% și rate egale pe 1-3 ani fără perioade de grație.
Totodată, SGG invocă nota de fundamentare a OUG 15/2013, în care se spune că plata în rate este justificată de prețul mare, în cele mai multe cazuri prin vânzarea unor complexe de imobile destinate serviciilor turistice, dar și de investițiile mari care urmează a fi realizate de cumpărător.
Pe de altă parte, reclamantul susține că legea nu discriminează, fiind trecute doar câteva criterii obiective, privind valoarea imobilului, plata avansului și lipsa oricăror perioade de grație. De altfel, cumpărătorul susține că SGG a aprobat până acum peste 70 de cereri de vânzări în rate, deși din lista imobilelor rezultă că doar câteva sunt din domeniul turistic.
De altfel, în răspunsurile la întâmpinări depuse în instanță, avocatul cumpărătorului explică tocmai sensul acestor facilități, introduse prin OUG 15/2013, prin care legiuitorul a dorit să fluidizeze procesul de vânzare și să obțină cel mai mare preț.
În același document se atrage atenția că licitația a fost câștigată chiar la prețul de pornire, iar în lipsa acestui cumpărător ar fi urmat pași de reducere prevăzuți de lege, care ar fi dus la diminuarea prețului până la valoarea de inventar, adică de cinci ori mai puțin.
"În alte cuvinte, față de situația reală de fapt, SGG încearcă să susțină fără temei și ilogic, cum că este de preferat să nu vândă deloc imobilul sau să îl vândă la un preț diminuat până la valoarea de inventar (adică tocmai suma efectivă plătită de susbsemnata drept garanție în cuantum de 49.080 euro), în condițiile în care subsemnata am fost singura licitatoare, decât să-l vândă în rate susbsemnatei cu un avans de 25% din valoarea acestuia (valoarea de inventar), rate care sunt purtătoare de dobânzi și care reprezintă un venit suplimentar pentru RA-APPS și bugetul de stat", se arată în răspunsul la întâmpinarea depusă de SGG.
Avocatul cumpărătorului merge până acolo încât interpretează că refuzul SGG de a aproba vânzarea în rate poate crea convingerea că adjudecarea la prețul de 245.400 euro "a zădărnicit interese oculte", care s-ar fi materializat dacă se ajungea la ipoteza că bunul va fi achiziționat la valoarea de inventar, adică de cinci ori sub valoarea actuală.
Avocatul a mai explicat că RA-APPS a oferit opțiunea de plată în rate încă de la anunțul de vânzare tocmai pentru a permite maximizarea prețului și toți cei interesați de acest spațiu comercial au știut de aceste condiții și au acționat în consecință.
Situația se complică și mai mult întrucât cumpărătorul a fost de acord să prelungească contractul de închiriere existent între RA-APPS și o altă companie, care derulează în acest moment în acel sediu un proiect finanțat din fonduri europene și care riscă să fie pierdut de contractant din cauza problemelor juridice asupra imobilului.
