Băncile presează puternic Parlamentul să evacueze Prima Casă din legea dării în plată. Finanțele sunt de aceeași părere cu bancherii: legea omoară programul și pune statul în imposibilitatea de a-și achita angajamentele pentru creditele acordate până acum. Deși, tehnic, acest lucru e adevărat, în același timp statul nu se poate degreva de garanție. Există soluții simple, politice sau “tehnocratice” pentru ca Prima Casă să fie inclusă în lege.
De la pierderile imense pe care Banca Națională a României spunea anul trecut că le aduce legea dării în plată, care era considerată rea în ansamblul ei, s-a ajuns la discuții punctuale asupra legii, după ce aceasta a fost trimisă spre reexaminare Parlamentului de către președintele Klaus Iohannis.
Un punct intens de dezbatere e programul Prima Casă, prin care băncile au acordat aproape 160.000 de credite cu garanții guvernamentale și care a ajuns să acopere peste jumătate din stocul de credite pentru locuințe, de 52 de miliarde de lei.
BNR, reprezentanții băncilor comerciale și Ministerul Finanțelor spun că includerea acestor credite, în care statul acoperă jumătate din risc, în darea în plată face garanția statului invalidă, iar băncile nu vor mai da astfel de credite, cu avans de doar 5%, dacă nu au garanție. În varianta bancherilor, cei cu Prima Casă ar trebui să-și lege și veniturile viitoare credit, nu doar casa, în timp ce cei cu credite standard ar putea să dea în plată și să fie scutiți de executările silite.
Legea, în ultima formă adoptată de Senat, spune că persoanele fizice consumatori pot ceda locuința ipotecată în favoarea creditorilor pentru a stinge obligații din creditele de până la 150.000 de euro.
Inițiatorul legii, deputatul Daniel Zamfir, spune că este statul are calitatea de fideiusor și nu este consumator, deci nu are cum să renunțe la garanția suverană.
Ambele părți au dreptate dacă ne uităm pe legislația principală și secundară a programului Prima Casă, doar că niciuna în totalitate.
Garanția statului e irevocabilă, dar nu e plătită oricum
Garanția statului este menționată în OUG 60/2009, prin care guvernul condus de Emil Boc a introdus garanția de 100% pentru bănci pentru creditele imobiliare, ca parte a “pachetului anti-criză”. Băncile au avut apoi opțiunea să renunțe la jumătate din garanție pentru a da mai multe credite, ceea ce au și făcut.
Deși cifrele economiei arată că economia nu mai e în criză, ba chiar crește binișor, programul e încă în picioare, după ce Guvernul Cioloș l-a reînnoit pentru 2016.
Aceeași Ordonanță, modificată de șase ori până acum, spune că riscul se împarte între stat și finanțator, iar atât statul cât și banca au ipotecă de rang I asupra imobilului a cărui achiziție a fost finanțată prin program. Asta înseamnă că, în situația unui default, ambele părți au cote egale la sumele rezultate din vânzarea silită a bunului.
Potrivit normelor programului, implementate prin Hotărârea Guvernului 717/2009, modificată de 18 ori, garanția reprezintă “angajamentul expres, necondiționat și irevocabil” asumat de Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM, în numele și contul statului, în favoarea finanțatorului din Prima Casă.
Cu alte cuvinte, garanția nu poate fi retrasă, cu toată darea în plată, dacă statul vrea să-și respecte propriile legi.
Pe de altă parte, există niște condiții de formă pe care băncile trebuie să le respecte atunci când cer ca statul să le plătească garanția, definite prin norme dar și prin contractele cadru aferente, stabilite prin Ordinul Ministrului de Finanțe 2225/2009, modificat prin alte ordine de șapte ori.
În primul rând, au voie să ceară plata doar după ce debitorul înregistrează o restanță între 60 de zile și maximum 75 de zile la plata ratelor.
Pe lângă o mulțime de hârtii pe care trebuie să le trimită la Fond, creditorii trebuie să facă dovada, prin extras de cont, din care să reiasă, fără echivoc, trecerea la restanță a soldului finanțării garantate și faptul că debitorului i s-a comunicat declararea exigibilității anticipate a finanțării cu cel puțin 15 zile înainte ca acest lucru să se întâmple.
Cu alte cuvinte, debitorul trebuie să aibă restanțe certificate de creditorul care cere banii de la stat. Fondul trebuie să răspundă în maximum 10 de zile dacă aprobă cererea de plată și să dea banii în maximum 15 zile de la aprobarea plății.
Banca își ia banii cash pe jumătate din soldul creditului. Creanțele rezultate din plata garanțiilor către bănci sunt considerate creanțe bugetare, și de recuperarea lor se ocupă Fiscul, care are pârghiile necesare să extragă banii de la rău-platnici, prin executare silită.
Dacă Fondul nu aprobă plata, atunci statul ridică ipoteca asupra bunului imobil, pe care o trece în dreptul băncii. Banca se ocupă apoi, exclusiv, de procedurile de executare.
În ipoteza în care legea dării în plată trece în forma actuală și legislația Prima Casă nu se schimbă, atunci băncile vor putea cere banii de la stat doar dacă debitorul înregistrează o restanță de peste 60 de zile la plata ratelor înainte să depună cererea de a da în plată.
Cum darea în plată șterge orice restanță la credit, statul nu va mai putea executa debitorul pentru a recupera ce a plătit băncii, ci va trebui să se mulțumească cu o parte din banii luați pe vânzare bunului imobil.
Dacă debitorul depune cererea de dare în plată înainte de a înregistra restanțe, atunci banca nu va putea justifica la Fond o cerere de plată a garanției, pentru că darea în plată suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară și extrajudiciară.
Cum se poate împăca darea în plată cu Prima Casă
Varianta cea mai la îndemână, pentru legea se află la Camera Deputaților, e ca parlamentarii să stipuleze clar că în cazul creditelor garantate de stat, statul plătește băncilor garanția asumată, inclusiv în cazul dării în plată.
O a doua variantă este aceea ca, după adoptarea legii, Guvernul tehnocrat, prin Ministerul de Finanțe, să modifice HG 717/2009 și Ordinul 2225/2009 și să stipuleze că în cazul dării în plată statul va plăti băncilor garanția de 50%, precum și procedura aferentă.
Faptul că actele normative de mai sus au fost modificate de multe ori arată că acest lucru este posibil, dacă există un interes.
Ce trebuie luat în seamă e că, dacă face unul din cele două lucruri de mai sus, contribuabilii vor plăti pentru riscul de credit al programului Prima Casă, fără posibilitatea ca banii să mai poată fi recuperați. Acest lucru n-ar trebui să fie o problemă doar dacă rata de neperformanță rămâne mică, așa cum este acum.
Creșterea riscului ar putea fi acoperită la nivelul costurilor printr-un comision mai mare al Fondului aferent creditelor noi Prima Casă. Dar nu trebuie să uităm, în eventualitatea unei noi crize, că garanțiile statului au ajuns deja la un nivel foarte ridicat în total credit pentru locuințe. România este cel mai mare garant de credite de casă din Europa.
